Tragem linie

Acum că ați tras linie, 
Unii la final, unii peste nume, în lista de iubiri
Ați pierdut, piese de muzeu, sau doar rebuturi,
Păcat că n-ați aflat la timp, 
Deși vi s-a spus, tare, raspicat și des, 
Orice  vi s-ar fi  spus, nu ați fi înțeles
Folosim aceeași limbă, diferența-i în dialect,
Eu am graiul unei inimi sincere, 
Voi, auziti ce vă convine,
Nu vă obosiți să-mi dați vreun rost, 
Mă scuzați că v-am jignit cu adevăruri,
Sau cel putin cu ce cred eu... 
Nu vă pasa... nu mă contraziceți, 
Poate totuși e cum zic eu... 
Sau poate la ținuta voastră morala, 
Nu se cade...
E bine c-ați tras linie, bilanțul trebuia făcut 
La mine e mai simplu, 
Număr cicatrici pe inima și știu exact ce am făcut... 
Bine c-au venit, bine că se duc, 
Un an nou, un nou început, 
Plini de mulțumire, împăcați cu ce-a trecut, 
Vom trai și vom vedea ce va fi de facut...

Te-ai rupt...

Ai încercat, zadarnic, să dispari din sufletul meu,
Ai rupt fiecare pagină a cărții, scrisă despre tine,
Dar ai uitat să te ștergi din cuprins...
Așa că sufletul meu, te-a cuprins, la loc, în brațe.

Am obosit...

M-a lovit un dor de casă,
De-aş porni, nebun, pe jos. 
Sunt sătul şi mi-e amar,
Să vād că soarta mi-e decisă 
De nişte inşi ce vor să credem,
Că orice facem e-n-zadar.
Şi-au pus un "doctor" ca şi nume,
Or fi având acelaşi tată, 
De mame, nu spunem nimic 
Amintiri, nu au demult,
Au doar un dor, nebun, de muncă, 
I-a lovit direct în cap, 
Acum sunt sobri, plini de sfaturi,
Au expertiza unui geniu, dar... 
Nu pe domeniu...
Acum, în prag de sărbatoare, 
Îmi permit doar o urare, 
Le doresc numai de bine, 
Să-i lovească o amintire, 
Cea de când erau ca noi, 
Poate-i prinde şi conştiința, 
Poate că devin umani...
În rest să le fie masa plină, 
Şi în viață doar lumină...

Sarcasm

Să zâmbești frumos când vor lua mulajul...
Mulajul pentru statuie, n-ai aflat?
Au spus și la radio, am uitat, tu...
nu asculți radioul, e sub demnitatea ta
Ai fost numită cea mai perfectă fată din lume,
Au inventat și grad de comparație pentru tine,
Și dintre toți, tocmai pe mine m-au chemat la dezvelire,
Pe mine, care n-am avut ocazia nici sa te-nvelesc...
Să-mi spui, te rog ce aș putea să spun...căci eu..
ți-am spus destule...
Știu, Știu, mi s-a explicat, mi-a spus secretara ta,
a fost o neînțelegere la mijloc, o sincronizare proastă,
nu știai ce simt pentru tine,
iar eu, nu știam ca iubirea are fus orar.
Da, sunt convins că-ți pare rău...

Nu, nu e nici o statuie, dar în inima mea era,
Nu,  n-ai cum să fii perfectă, dar eu...te vedeam,
Nu, n-ai cum să ai regrete, probabil nu știai că existam,
Nu, iubirea n-are timp și n-are spațiu, dar a lăsat un gol adânc,
Nu, nu mai zâmbi, îți strici machiajul și oricum,
în zâmbetele tale, nu mai cred demult....

Acolo

Dacă m-aș trezi într-o zi și n-aș ști cine ești,
ți-ar păsa?
Ai vrea să te cunosc? Ai vrea să mi te prezinți?
Dacă ai putea să alegi între a-mi aminti cine ești
și a lua totul de la început, ce ai alege?
Mi-ai spune ce crezi că însemni pentru mine?
Ce ți-ar dicta sufletul să-mi spui?
Știu, nu sunt și n-am fost ,nici măcar pe aprope,
de sufletul tău...
De data asta mi-ai spune adevărul?
Ai mai juca acel joc?
Știu, nu ți-a păsat și nici nu-ți pasă,
n-ai simțit și nici nu vrei....
Aici în lumea sentimentelor mele, e aerul mai greu,
mă tem că ți-ar face rău...
Era frumos dacă-mi spuneai,
În lumea sentimentelor lui...lor... te-ai încadrat perfect,
M-ai făcut să cred că acolo trebuia să fii.

Semăna

Îmi place să scriu pentru tine,
Îmi place să scriu despre tine...
Ochii, părul, buzele...pot scrie ce vreau...
Oricum nu citești niciodată și chiar de-ai citi....
Ce-ți pasă?
Nu citești pentru că nu exiști,
ești doar o plăsmuire a imaginației mele.
Îmi place să cred că ultimele fărâme din sufletul meu,
găsesc o cale să te transforme în cuvinte,
îmi plăcea să cred că ții la mine, dar....
apoi am înțeles, eu pot simți ce vreau,
tu...
Din când în când găsesc pe cineva care seamănă,
aproape identic cu tine... e imposibilsă fii tu...
Tu mă iubești....
Am uitat, tu faci oricum ce vreau eu,
tu nu exiști, ești doar imaginația mea.
Totuși, ea semăna foarte bine cu tine,
a uitat doar să-mi spună că nu...

Sunt bolnav...

Cred că am dezvoltat un nou tip de boală,
Nimeni nu înțelege ce am...
Am momente când sunt total absent,
Pot privi ore întregi, spre cer, spre stele...
Mulți mă cred un simplu visător, dar eu știu,
știu că sunt bolnav...
Am ceva în piept ce nu mai funcționează bine,
lovește prea cu putere, vrea parcă să iasă,
să fugă, la...
Nu poate, dar tot încearcă, iar mintea....
Mi-e demult plecată, în locuri și timpuri
De care nu-mi dau seama daca-au fost,
sau doar am vrut eu să fie,
nu-mi amintesc, dacă atunci chiar m-ai îmbrățișat,
Nu vreau să cred că nu-mi zâmbeai doar mie,
Îmi amintesc privirea aia, mi-e impregnată, adânc,
Pe suflet. Da, încă mai am suflet, ai mai lăsat ceva,
Mai bine îl luai pe tot, ce-a mai rămas tot la tine vrea...
Sunt bolnav, sunt alergic la tine,
Sau la gândul că nu...

De știam...

De știam cine mi te va scoate-n cale
Și ce furtuni aveam să-ndur
Mă aruncam cu sufletul în mare,
Și înotam ca un nebun,
S-ajung la tine...în brațe să te strâng,
Să nu te-aștepți să fiu în toate mințile,
Când pot la piept ca să te am,
Și da, aș vrea să te păstrez cu mine,
Să nu mă părăsești orice ar fi...
Și da, de crezi că sunt nebun,
Poți să mă arunci-napoi în mare,
Dar n-o vei face,
Căci știi...
Ce fel de dor mă macină,
Și pentru tine, câte pot să-ndur

Și iar...

Mi-e dor să mă pierd în adâncul ochilor tăi,
Mai ții minte că nu găseam niciodată ieșirea?
Adormeam, obosit, în brațele tale...visând...
Pot paria că visele acelea sunt singurul loc,
unde eram convins că ești a mea,
Cu ele am și rămas...
Convingerile s-au spulberat, una câte una,
ca frunzele târzii de toamnă,
ce se opun cu înverșunare vântului,
La fel mă luptam și eu să nu plec din visele mele,
mă trezeam doar dacă știam că aici,
în lumea plină de nimicuri și incertitudini,
mă așteaptă ochii tăi....
Ochii, buzele, glasul, toate prelungiri, ale visului meu bolnav,
Un simplu vis, al unui nebun ce te iubea,
Nebunul a rămas tot nebun, tu...
mai frumoasă, mai sublimă ca niciodată...
Eu... nebun,
sau mult prea bun...

Te rog...

Oprește-te, te rog! Nu-ți cer decât o secundă!
Vreau să te uiți în ochii mei doar o secundă,
da, știi că sunt albaștri, altceva?
Nu observi nimic? Chiar nu observi nimic?
nu... nu înțelegi, dintre toți oamenii pe care îi știu,
puteam băga mâna în foc că tu vei înțelege....
N-ai înțeles niciodată, te rog, lasă-mă să cred...
lasă-mă să cred că n-ai înțeles niciodată!
Ar fi prea dureros să știu că ai înțeles, dar nu ți-a păsat
Minte-mă frumos, ca în ziua aceea de ianuare,
când mi-ai spus că ți-am lipsit...
Te rog...nu te rog nimic, mă rog să te uit,
să nu te mai am în minte și în suflet...
Ai înțeles, știu c-ai înțeles, nu ți-a păsat...
Sper că nu-mi va păsa nici mie!
Te rog, te rog....Mă rog!

Cugetare XLVI

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda":Mai greu decât să înțelegi că nu însemni și nu ai însemnat, niciodată, nimic pentru cineva, e să accepți acest lucru...

Telepatici

Ce s-ar întâmpla dacă am fi telepatici?
doar noi doi,
indiferent ce distanța e între noi...
Ai știi ce mult țin la tine,
poate m-ai crede, în sfârșit...
Da, ar fi interesant să vezi ce mult ești în mintea mea!
Precis ai găsi tu o soluție să faci ordine pe-acolo,
oricum n-a fost făcută niciodată,
știi doar, ce dezordonat sunt
te rog, totuși să nu arunci ceva.
Totul e foarte important pentru mine,
Găsește tu o soluție să le muți,
îți las autoritate deplină,
oricum e plin de tine-n mintea mea,
iar ce poți pune mai în spate, știi deja...
Cum îți imaginezi mintea mea, știu
fișiere și cabluri, nu șterge fișierele,
dar poți tăia din cabluri....
Ce-aș face eu în mintea ta?
M-aș lăuda!
Primul om ce intră în mintea unei femei!
Nici nu-mi pot imagina ce voi găsi acolo,
mi-ai povestit ceva de un perete,
în care fiecare firidă e dedicată altei persoane,
eu credeam ca e o galerie de artă...
se pare că tu pictezi totul,
la fel cum eu scriu...tot ce simt.
Cred că noi...

 Pur și simplu, Tweety

Cozi

Am făcut-o și pe asta,
Am ajuns din nou târziu...
Nu știu cum se face că eu, punctualul, întârzii,
întârzii, mereu, doar la lucrurile importante,
spre exemplu când alergam după ea,
am ajuns prea târziu, deși eram ferm convins,
că alerg singur...
De data asta, am întârziat la o simplă coadă,
da, una din multele cozi la care stăm în viață,
n-am pierdut mare lucru, era doar coada la fericire...
primii au primit cu carul, alții cu paharul,...
la mine, a ajuns o linguriță rasă, amestecată cu cafea,
crunt e gustul fericirii când în suflet e doar ea,
amar e gustul de cafea,
iar culoarea... parcă o priveam, în ochi, pe ea...
Am înghițit în sec și am plecat.
La alte cozi, era gol, se terminaseră toate,
mi-a rămas un borcan de suflet, gata crăpat,
pe drum l-am împrăștiat, acum, mai am,
un gram de fericire și-un ciob de suflet,
le păstrez ca amintire,
a ceea ce putea să fie...

Fug

Da, sunt un perpetuum mobile,
n-am voie să fiu altceva...
Trebuie să alerg pe o pistă fără început,
fără final și fără scop...
Nu-mi pot permite nici o secundă de răgaz,
Orice timp mort, e timp de gândire,
n-am voie să fac vreo introspecție,
știu prea bine ce și mai ales cine e acolo,
adânc în sufletul meu...
Încerc din răsputeri să ascund amintirea mai adânc,
am luptat prea mult cu ea,
rănile sunt încă sângerânde,
nu-mi permit să mai pierd vreo luptă cu...
mine
sunt un perpetuum mobile ce fug de mine,
Demonii mei interiori sunt bine, unde sunt,
departe... așteaptă să mă întorc ,
în caverna dărăpănată ce stă să cadă, numită suflet,
am primit prea multe vizite acolo,
nu toți musafirii mei au fost ordonați
și aprope niciunul n-a curățat după el,
iar sanctuarul ce-l aveam, e o ruină...
Pierd zile, pierd nopți, nu mă pot opri,
Să pun geană pe geană e ca și cum mi-aș închide singur celula,
în negura ce se așterne, îi văd pe toți, cum au venit,
cum au plecat, ce au luat, ce au lăsat...
Nu am voie să trăiesc în acel trecut,
Nu-mi rămâne, decât...

Mă orbeai...

Mai știi?
Bineînțeles că nu mai știi,
Nici n-ai știut vreodată,
Alergam noapte de noapte la geamul tău,
Visam ore întregi clipa când vei apărea,
O secundă, într-o noapte din o mie să te fi văzut
și totul devenea mai frumos,  mai clar...
pluteam spre casă îmbătat de privirea aceea,
eram nebun, sau poate acum sunt nebun....
fiecare clipă în care îmi erai aproape,
era pentru mine un secol de bucurie pură...
I-am văzut și pe ei, pe toți...profanii,
se perindau prin dormitorul tău,
fără să știe ce astru au în brațele lor,
veneau, plecau și iar veneau, ei alții, nu conta,
în sufletul meu, rămâneai a mea.
nețărmurit era dorul ce mă ducea mereu spre geamul tău,
noapte de noapte...

Dilema

Am o dilemă ce nu-mi dă pace,
Și-aș porni spre răsărit,
Să văd ce dor la tine mă întoarce.
Aș vrea să te privesc doar în tăcere,
Să simt cum vine sufletu-ți spre mine,
Și-a mei ochi, străpunși de-atâta bine,
Să-închidă pecetea ce mi-ai pus pe suflet,
S-adorm cu gândul doar la tine...
Ce bine-ar fi fost să nu fie un vis,
Cel în care mă săruți plin de amor,
Dar în coșmarul ce-ai stârnit,
Eu sunt singurul actor...
Cu dilema-n gând și sufletul arzând,
Mă-ntorc, rănit, nebun și singur,
Pe calea unde noi ne-am întâlnit,
Sperând să pot întoarce timpul,
Dorind să nu te fi văzut vreodată,
Căci uitarea nu m-alină,
amintirile...

Sculptura efemeră...

Mâna mea îți alinta formele divine,
Iar tu mă priveai fix în ochi,
Ca-ntr-un legământ sacru.
Dureros de sinceră privirea ta,
Ce-mi spunea că perfecțiunea,
Ți-e străină, nu puteai simți,
Cum sufletul meu, ce se mutase în palmă,
Îți invada fiecare celulă a pielii,
Făcându-te tot mai frumoasă clipă de clipă,
E ucigător să-ți simți sufletul,
construind castele de nisip,
la malul mării, în mijlocul furtunii.
Apoi te simți singur,
singur mângâind o statuie de ceară,
Ce se topește, puțin câte puțin,
La fiecare atingere...
O poate reface oricine, dar cum o vedeai tu....
N-o va vedea nimeni, iar ea, nici nu știe...
Nu simte, cum se pierde picătură, cu picătură...
Iar tu...te pierdeai doar în ochii ei.

Masaj...

Mâinile mele îți modelau abil trupul,
Iar sufletul meu se scurgea, lin prin fiecare por pe pielea ta,
Simțeam cum ardea ceva mocnit în mine ,
Fumul ieșea și te învăluia într-o aura de mister, nemaivăzut.
Ai început să gemi, ușor, de plăcere,
Știam că sufletul tău se descătușase și alerga vesel spre al meu,
Nu mi-ai mai spus nici până atunci, sau de atunci,
să nu iau mâinile de pe tine...
Mă lăsai să te posed în cel mai sublim mod posibil.
Sunt destul de sigur că egoul meu prinsese aripi,
Dar nu îndrăznea să se miște, de teamă să nu curme vraja,
Chiar făceam magie cu mâinile mele.
Pentru o clipă, chiar am fost acolo, unul pentru celălalt....

Declarație de...

Am aflat, nu ți-a păsat nici o secundă,
Ai rămas doar ca să râzi....
Ai jucat un teatru prost și fără rost,
Să vezi până unde poate prostia mea să ducă...
Ai aflat, sper că ești muțumită
Sunt convins că vei avea doar fericire,
Oriunde-n viață pașii te vor îndrepta,
Eu ți-am oferit iubirea mea,
Din fericire n-aveai ce să faci cu ea...
Mai pot acum să îți doresc, doar bine,
Cât despre inima mea, îmi doresc...
să nu te fi văzut vreoadată,
urăsc că îmi doream să fii a mea...

Obișnuință

Obișnuiam să iubesc noaptea,
Apoi ai apărut tu, de atunci...
Noaptea îmi amintește de ochii și părul tău,
Vorbeam ore întregi cu luna,
Acum o invidiez, toată noaptea,
te veghează din colțul ferestrei tale.
Adoram un apus cu cer senin în serile de vară,
Acum mi se pare că ultima rază, ce mi se cuvine mie,
Soarele, o dăruiește amândurora, parcă ar vrea să mă întărâte.
Obișnuiam să iubesc viața, apoi ai apărut tu,
De atunci... te iubesc pe tine!

Ultima

Da, o vreme voi tăcea,
Nu știu cui va păsa,
Pe nimeni nu va deranja,
Nu cred că am încurcat,
 Iar acum, am plecat...

Meniu

Bună Seara!
Meniul din această seară cuprinde:
Suflet pe tavă cu garnitură de tristeți cotidiene.
Merge perfect un vin roșu al uitării!
A! Nu serviți suflet, am înțeles, nu mai e la modă,
Ce v-aș putea recomanda? Ce mai e oare de bun gust?
V-aș putea oferi un pahar de vodka cu gheață,
merge perfect cu o friptură de limbi de porc,
cu garnitură de varză...
Mă scuzați, nu știam că sunteți la dietă...
Poate doriți un cocktail de regrete inutile,
Sau unul de "hai să nu stricăm ceva frumos".
Am văzut că preferați florile.
Vă servesc o dulceață de trandafiri albi!
Nu dă greș niciodată!

Construcții

Dacă toate speranțele mele,
S-ar transforma, subit, în cărămizi,
Blocul construit cu ele ar putea atinge cerul,
Dar mi-e frică să ating acel infinit,
Mă sperie culoarea, îmi aduce aminte...
Dulce poate fi uitarea în care-am îngropat,
orice regret...
Voi construi case pe cel mult două nivele,
Cartiere, orașe, țări, iar pe ultima....
Îmi voi scrijeli numele, alături de al tău
măcar în eternitate,
să fim pe veci împreună...

Mila...

M-aș bucura să nu te fi văzut vreodată,
Nu mi-ar păsa, de n-aș ști cine ești,
Nu mi-ar plânge sufletul, aprins de dor,
Să te privesc în ochi, doar o secundă,
Să văd cum mă privești cu milă,
Ști foarte bine ce doruri mă doboară,
Și nu-ți pasă, cât de puțin, ți-e sufletul,
Plin de venin, și ochii, ce nășteau cer albăstrui,
Acum nasc, pe-ai mei obraji, furtuni...

Cugetare XLV

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda": Unele domnișoare nu mânâncă porc, în schimb ies cu el în oraș și îl alintă "iubi", iar apoi, stau la o dietă pe bază de palme date în oglindă....

Miresme...

Ador amintirea acelei dimineți de primăvară,
Drumul de la ușa casei la pat,
nu mi s-a părut niciodata mai scurt...
Pluteam, pur și simplu într-un nor,
de mireasmă fină și ultimii aburi de alcool.
Știam prea bine mirosul ce-mi îmbăta simțurile,
făcându-mi inima s-o ia razna.
Parfumul tău, ce s-a ascuns, discret,
pe gulerul cămășii mele, parcă ar fi știut,
cu siguranță știa, știa că te îmbrățișez,
cu gândul să nu-ți mai dau drumul vreodată...
Nu știam ce doare mai tare, mahmureala,
ce se instaura vertiginos, în fiecare parte a corpului,
sau pieptul, în care bătea, frenetic, o inimă nebună...
Oricum nu mai conta, singurul lucru ce-l știam,
erai tu...

Diametre

Stăm, diametral opus, pe-un nor ce fulgeră alene,
Nu ne ating nici ploi, nici soare,
Ne dor doar vorbe aruncate-n van,
Săgeți, ce nu le mai putem întorce,
Facem bilanțul la final de veac,
Să realizăm că am trăit, o clipă,
O viața irosita-n vânt,
Între de ce și cum adică...
De ce n-ai mai dat vreun semn?
Cum adică îți e dor de mine?
De ce chiar dorești să pleci?
Cum adică încă mă iubești?
De ce te dor vorbele mele?
Cum adică mă mai vrei în viața ta?
De ce....

Consemn...

Am înțeles, vă doare, am să tac,
În locul meu nu va vorbi vreo piatră,
Nu va saluta vreun urs, hain cu botu-i plin de sânge,
Veți fi-mpacați cu liniștea voastră...

Îmi cer scuze, știam că nu vă pasă,
Vedeam cum ma priviți cu indiferență,
Nu știam că ascultați cu-atâta interes,
Eu vă spuneam ce cred în viață,
Iar voi, credeați că totul are dublu sens...

Ați tălmăcit și punctul de final,
S-a făcut virgula, de plâns...
Iar eu, vă las, nu mai vorbesc,

Credeați că-i ura care strigă-n mine,
Dar eu altă gest de dragoste nu am,
Decât a spune ce se-ascunde-n mine,
Să fiu cinstit pân la final...
Vă las în compania celor ce vă cântă-n strună,
Și vă lasă să visați în van...
Vă spun că sunteți stele,
Voi, umbre pe un paravan!

Ascult și tac, dar tot gândesc...

Dialog imaginar...

el: Spune-mi ceva inspirant!
ea :Te iubesc!
el: Ce-ai spune dacă te-aș lua în brațe și nu ți-aș mai da drumul vreodată?
ea: De ce ai face asta?
el: Vreau să ascult cum inimile noastre bat în rezonanță pe vecie...
ea: Doar atât?
el: Aș vrea să-ți privesc ochii pentru totdeauna
ea: Și dacă adormi?
el: Îi văd oricum în vis...de fapt, când sunt cu tine, nu-mi dau seama când visez și când nu...
ea: Încă nu mi-ai spus dacă mă iubești sau nu
el: Nu știu!
ea:Cum adică nu știi?
el: Inima și sufletul meu sunt la tine...

Pamfletul Muzelor

Fac ce fac și iar n-am muză,
O situație ce m-amuză,
Ba că au gusturi cam proaste,
Ba că sunt puțin distrase,
Le ia câte-un Don Juan Demarco,
Ce-o fi făcând el cu arcu?
Câte-un Casanova, beat,
Cu dume cam de... agățat,
Trage Cupidon săracu,
Te-ar putea bate Iracu',
Cu ținta, ce-i drept stă cam prost,
Lovește câte-un libidinos,
Ce multe, nu are a spune,
Se pricepe doar la...
Bine c-au ei muze bune,
Când le văd, ei, fac doar spume,
Cu gura, cam au de lucrat,
Dar n-au versuri de recitat....

#nohate

Amnezie...

Ar fi perfect dacă mi-aș aminti,
Măcar un lucru despre tine,
Știu doar c-ai ochii superbi,
Și-un zâmbet ce nu-l pot uita...
Era mai ușor de mă lăsai,
Să te cunosc mai bine, draga mea,
Ți s-a părut mai amuzant,
Să vezi cum încerc în van,
Perseverez în inutilitate,
Și nu cunosc nimic din viața ta,
Dar totuși, nu te pot uita,
Exiști, cumva lăuntric,
Uite aici..., în ființa mea...

Cugetare XLIV

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda": Puțini oameni pot să-ți ofere totul fără teama de a pierde ceva...

De 8 Martie

Ce dacă nu vă înțelegem?
Ce dacă suntem siguri că greșiți?
Noi vrem doar să știm că ne iubiți.
Zâmbete și ochi adânci,
Ce-aduc soare și furtuni,
Ce schimbă lume cu-o clipire,
Iar noi, înverșunați până la moarte,
Cu o singură dorință-n gând și suflet....
Să știți că noi... vă prețuim...

Doamnelor și domnișoarelor din Rotaract

Îmi pare...

Îmi pare c-a trecut un veac, agale,
Cât te priveam, adânc, în ochi,
Dar nu mai văd nici dor, nici soare,
Văd amintiri ce nu le pot uita,
Îmi văd durerea, care vine,
Tocmai din privirea ta...
Și-mi pare rău că nu mă pot minți,
C-a fost un joc, ce nu-l mai vrei,
E jocul tău, cu alte reguli,
Oricât de mult eu le-aș urma,
Tu le-ai schimba la infinit...
Iar eu.... să pierd, îmi e sortit.

Sensuri

Ceva mocnit ardea în tine,
Și mă simțeam dator să strig dup-ajutor,
Strigam cu mintea, sufletul și vocea,
Poate aude cineva, măcar ce-a rămas,
Să putem salva, iar ochii tăi ardeau, necontenit...
Am înțeles, târziu, tardiv, că nu voiai să fii salvată,
Focul tău te definea, eram eu, cel ce ardea,
Mocnit, în preajma ta...

Amestec...

Am nevoie de certitudini.
Sunt sigur că mâine, soarele va răsări,
sunt sigur că soarele și luna nu se vor întâlni,
sunt sigur că valurile vor ajunge mereu la țărm.

Da , sunt lucid în fața sorții,
4 certitudini izbitoare:
Nu ningea pentru noi,
Timpul, oricât de relativ, nu stătea pentru noi,
Eu eram acolo doar pentru tine,
Aș fi dat orice să fii acolo doar pentru mine...

M-am pierdut, pe străzi cu amintiri,
M-au lovit dureri latente,
Aș vrea să te pierd zi de zi,
Să te pot găsi noapte de noapte,
Să ne pierdem în clipe ce vor fi amintiri,
Ne vom gândi unul la altul privind la stele,
Doar eu îmi voi dori,
Să găsesc drumul pe care,
Să-l urmez, până la...
Inima ta.

Târziu

Urăsc lunea!
 O urăsc căci înseamnă încă un început fără tine.
Începe săptămâna fără sentimente şi la fel se va termina.
 Alerg debusolat de la o zi la alta fără să văd,
fără să ştiu...săptămâna-i gata, iar tu ...
 n-ai apărut cu zâmbetul tău larg, în calea mea,
să-mi luminezi cerul plin de norii amărăciunii.
Poate când nu vei mai avea unde să mergi ,
căci nimeni nu te va mai aştepta,
vei vrea să fugi să mă îmbrăţişezi cu dor,
să mă minți că tu chiar mă iubeai,
 dar nu te lăsa mândria să mi-o spui.
Te temeai că dacă suni s-a terminat cu viaţa ta...
Chiar credeai că sunt un monstru...
Prea târziu...să plângi în van.

Prag

Să știi că te-am visat,
Erai tu, așa cum ești tu, sau cum credeam că ești...
Eram la mare și aveam o plajă a noastră,
Erai foarte frumoasă, dar știai deja asta...
Ți-ai lăsat părul desfăcut și-ai început să alergi,
Mi-ai spus că vrei să simți vântul mângâindu-te,
Te-ai oprit la doar un pas de mare și-ai așteptat,
Eram fermecat de tine, așteptam cu înfrigurare,
să văd ce vei face...
Un val ți-a atins picioarele, te-ai înclinat și-ai început să dansezi,
"Mă invită marea la dans!" strigai fericită,
Aproape că vedeam și eu marmura și coloanele unei săli de bal...
Partenerul tău, te cam călca pe picioare, dar îl iertai...
Eram gelos, gelos pe mare....îți dăruise o scoică s-o prinzi în păr
Mi-am cerut permisiunea să dansez cu tine...ți-am dăruit sufletul meu,
Mi se pare că și acum ne învârtim într-un tango etern,
pa plaja noastră, prag către....

Ciocniri de arte...

Sufletul meu s-a transformat într-o  pânză,
Coșul pieptului meu era un simplu șevalet,
Mâinile sufletului tău, pictau, tremurând,
Un peisaj de iarnă....
Tu pictai, iar eu... simțeam,
Simțeam frigul ce-l transmiteai,
Mă lăsam modelat, știind că e singura șansă,
să te am aproape, de sufeltul meu,
Știam că-l vei schimba pe veci,
Știam că vopseaua ta e permanentă,
Dar aveam încredere în talentul tău, în sufletul tău,
Când ai terminat, ai rupt o bucată din pânză,
Ai expus-o și ai plecat...
De atunci scriu mereu despre tine,
Ești în orice fărâmă de suflet ce mi-a rămas,
Iar el mă îndeamnă să scriu,
ca după dictare,
nu știe că-mi spune mereu, de același peisaj de iarnă,
de aceeași...tu...

Spun...

Ceața te învăluia, ca o rochie eternă de mireasă,
Ochii mei erau, asupriți de blânda putere a privirii tale,
Sufletu-mi țipa în mine, indefinit...
Simțeam cum lumea mi se năruie sub o povară nemaivăzută,
În mintea mea era un amalgam de întrebări fără răspuns...
De ce eu? De ce ea? De ce aici? De ce acum? De ce nu noi?
Magia creată de misterul ce plutea în jurul tău...
s-a spulberat... lumina zilei a spulberat, legătura sacră,
ce sufletele noastre adormite, o legau, criptic,
cel puțin al meu....

De ce nu poate fi mereu noapte?
Noaptea e magică, ne ascunde, ne ocrotește...
Noaptea  te pot visa în voie,
nu trebuie să mă tem ca ei vor înțelege,
că ar putea fura, ultima bucățică,
de bucurie lăuntrică ce arde mocnit în mine,
doare, doare al naibii de tare, doare...
de parcă cineva ar descărca un revolver în tine,
doare și nu poți face nimic,
n-are cauză, n-are leac, n-are medic,
n-are și totuși e, te doare, dar n-o poți simți,
Ești și nu ești...

Amintire...

Țipa în mine sufletul de dor,
Și mintea îmi zbura necontenit,
Păream gata să stârnesc o luptă,
Dar ai privit, ai privit adânc în mine,
Ai văzut și-ai înțeles, n-am nebunie multă,
Am doar un suflet pătimaș,
Ai zâmbit grațios și m-ai lăsat să zic,
Nu-ți prea păsa, de ce puteam să spun,
Dar știai că nu mă poți opri,
Eram regizor într-un film cu-n singur rol,
Ce-l interpretam perfect....

pentru...L.B.

Cugetare XLIII

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda":Magia stă în mister, dar minciuna nu are nimic misterios în ea...

Logică negativă

Dintre cel care te ochește și cel care se pune între tine și glonț, tu îl mituiești pe cel care te împușcă, în speranța că nu va trage direct în inimă...
Sau...
Dintre cel care a tras în tine şi cel care s-a pus între tine şi glonţ, tu îi mulţumeşti trãgãtorului, cã nu a tras spre inimã...

Te pierd...

Mâna mea îți alinta formele divine,
Iar tu mă priveai fix în ochi,
Ca-ntr-un legământ sacru,
Dureros de sinceră privirea ta,
Ce-mi spunea că perfecțiunea ți-e străină,
Nu puteai simți cum sufletul meu, ce se mutase în palmă,
Îți invada fiecare celulă a pielii,
Făcându-te tot mai frumoasă, clipă de clipă,
E ucigător să-ți simți sufletul,
construind castele de nisip, la malul mării,
în mijlocul furtunii,
Apoi te simți singur,singur, mângâind o statuie de ceară,
Ce se topește, puțin câte puțin la fiecare atingere...
O reface oricine, dar cum o vedeai tu....
N-o va vedea nimeni, iar ea nici nu știe,
Nu simte, cum se pierde picătură cu picătură...

Cugetare XLII

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda":Oricine poate face ceea  ce eu nu pot, este ori demn de respect, ori demn de milă.

Cugetare XLI

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda":Epava sufletului meu va fi soclul statuii tale...

Cădere...

Sunt sătul și mi-e amar,
Să tot alerg în zadar,
Să-ți făuresc din suflet stele,
Să-ți fac salbă de mărgele,
Să le-arunci pe foc, să ardă,
Să-mi văd sufletul epavă,
Pentru ochii negrii, goi,
Și părul brun, ca de tăciune,
Tăciune ce-a rămas din stele
Aruncată-n joc nebun,
Nu-ți folosesc bucăți de suflet,
Și-ai să plângi amar, cu dor,
După-al meu nebun amor.
Sper să nu te-ajungă a mea durere,
Căutam în sufletu-ți refugiu,
Dar m-am lovit iar de trecut....
Vei înțelege cândva , draga mea..

14.01.2016 3:14

Cugetare XL Jocuri

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda":Poker-ul e singurul joc care ar trebui jucat la două capete...

Copil...

Dormi, copil nebun,
Ai suferit destul,
Lasă-ți sufeltul în pace,
Nu-l mai certa, săracul,
Nu e singurul de vină,
Că suferi ca un câine,
Nu-l face să plângă amar,
De dragul ochiilor, fără habar,
Că-i visezi noapte și zi
Ei se duc spre miazănoapte,
Tu râvnești la miazăzi,
Nu mai plânge, orice-ar fi
Va veni și vremea ta,
Nu mai plânge după ea...

Eterna..

Mi-ai dat drumul la mână,
Ți-am dat sufletu-mi pe tavă,
Ai dispărut, în seara aceea,
Când ploua de parcă...
Universul îmi plângea de milă,
Din ochii-ți negrii se revărsa noaptea,
Din părul tău,brunet, curgeau stele,
Din ochii sufletului meu, ce încă mai plângea,
Curgeau amintiri, ce nu le-am trăit decât în mintea mea,
Din ochii mei curgeau vise,
Lună mă veghea, arzând de dor,
Lupii urlau dezmierdător,
Brazii se-aplecau cu milă,
Din conurile lor primeam coroana,
Coroana ce-ți era menită ție...
Ai rămas, pe veci, o amăgire...

Spre final...

Ce mut te poate face o pereche de ochi,
Ce tare te poate orbi o pereche de buze,
Arunci frânturi de suflet în neant,
Sperând că vor ajunge-a săruta,
Sufletul cald și blând ce-l vezi în ea....
Le prinde în zbor, le suflă vioi în vânt,
Și vezi cum ochii se-ndreaptă la altul,
Cum buzele-i șoptesc cuvinte neștiute,
Rămâi singur și trist...
Lipind cioburile, celui ce a fost cândva...
Sufletul tău...