Antiteze...

Eşti un trup fără de suflet,
Galateea mea din vis.
Incompleta perfecţiune,
Ce se joacă-n mintea.
Eu credeam că tu chiar suferi,
Dar de fapt ţie îţi place
Să te joci cu mintea.
Sufletul te-ar încurca.
Poate ai simţi ceva
Şi poate nu ai mai putea uita
Dragostea pe care,
Eu ţi-o port, iubita mea.

Eşti statuia perfecţiunii,
Imperfectă pe vecie.
Sufletu-ţi de-ar exista,
Trupul tău ar dispărea
Niciodată nu va exista,
Un sentiment curat în tine
Frumuseţea mea...

Sfaturi...

-Bunicule, am nevoie de un sfat!

-Spune.

-Bunicule, un prieten e supărat pe mine. Ce să fac?

-De ce e supărat?

-Nu ştiu!

-Întreabă-l!

-Dacă nu vrea să vorbească cu mine?

-Îi spui că-ţi pare rău că e supărat şi că dacă îţi spune care e problema, o poţi îndrepta.

-Şi dacă nu mă ascultă?

-Ziceai că e prietenul tau ,nu?

-Da!

-Băiete, pentru un tango e nevoie de doi. Dacă ţine la tine te va asculta, dacă nu-ţi dă nici o şansă ar trebui să-ţi cauţi prieteni mai buni...

-De unde ştii tu atâtea bunicule?

-Viaţa te învaţă! Am greşit şi eu la rândul meu , la fel ca tine...

-Ţi-ai supărat un prieten?

-Mai rău! 

-Ce ai făcut?

-Parcă ziceai că nu ştii de ce e supărat prietenul tau...

-Mă duc să vorbesc cu el!

-Băiete , băiete, bine-ar fi dacă-aş putea să-ţi dau ceva din mintea mea...

PS: prietenilor care pot să-şi calce pe mândrie de dragul prietenilor...

Omului...

Omule, fiinţă nebună!
Nu mai aduna himere,
În inima-ţi prea bună!

Jocul himerelor,
Focul sufletelor,
Plânsul apelor,
Lacrimile dorului,
Focul soarelui,
Iadul omului,
Lumina lunii,
Ochii ei.

Lup bătrân ,ce urli-n van,
Durerea lumii, plină de amar!
Opreşte-ţi plânsul, stinge-ţi glasul!
Lasă lumea să facă popasul...

Să stăm , să cugetăm
Lumea nouă s-o formăm,
Din cenuşa celei vechi,
Dar să nu uităm în veci
Cine suntem...,ce am fost...
Vieţi trăite fără rost...

Zâmbete...

Ea: De ce nu zâmbeşti niciodată?
El: Nu ştiu cum se face...
Ea: Cum adică nu ştii?Am văzut o poză cu tine de când erai mic, aveai un zâmbet superb!
El: Atunci nu cunoscusem lumea...
Ea: Şi acum o cunoşti?
El: E imposibil să cunoşti lumea , dar am o părere formată.
Ea: Şi nu găseşti nici un motiv să zâmbeşti în lumea asta mare?
El: Nu prea!Ar trebui?
Ea: Nici eu nu te fac să zâmbeşti?
El: Tu mă faci fericit, acum...
Ea: Nu te mai înţeleg!Eşti un ciudat!
El: Ştii asta de când m-ai cunoscut.
Ea: Şi îmbrăţişările mele?
El: Le ador!
Ea: Tu mă iubeşti?
El: Da!
Ea: Atunci zâmbeşte-mi ca în poza aia de când erai mic!
El (zâmbind) : Eşti mulţumită?
Ea: Ai un zâmbet frumos. De ce nu-l arăţi lumii?
El: Ce să facă lumea cu zâmbetul meu?
Ea: Mie mi-a făcut ziua mai bună!
El: Sunt un ciudat, cum ai spus tu ...lumii nu-i pasă de mine.
Ea: Eu sunt aici, te îmbrăţişez şi azi şi mâine , cum am făcut-o ieri şi cum o voi face mereu! Doar zâmbeşte-mi!
El: Dacă fericirea ta ,stă în zâmbetul meu , iar a mea în îmbrţişările tale, vom fi fericiţi pe veci...
Ea: Aşa e...
El: Ce bine ar fi să fie aşa simplu...

Mândrie..Iubire...

Hai să fim prea mândrii să iubim.
Să iubească alţii pentru noi.
Poate alţii vor să simtă,
Acel fior necruţător.

Şi dacă se va întâmpla, vreodată,
Să simţim, în inimi, dragostea.
S-o gonim, căci numai ea,
Poate face să dispară ,pe veci...
Mândria...

Indefinit.Incomensurabil.

Dracu s-o ducă , dragoste nebună

Ce-ngheaţă a mea inimă prea bună.

Oribil sentiment , care te face sclav

Şi nu-ţi mai aparţii , în veci

M-am săturat să cad din formă-n formă,

Să n-am o stare doar a mea!

Mereu aleargă cineva, neîncetat ,

Prin mintea mea. Obosesc eu,

Privind fantasma ce se pierde-n mintea mea.

Aş fugi de dorul ei, dar gândul ei, e ocupat,

Aleargă un nebun ,distant prin el , iar eu...

Eu sufăr si mă tem , să nu frânga cineva

Frumuseţea ei fragila , ce se joacă-n mintea mea.

Măşti de Halloween...

Vine Halloween-ul! Toate magazinele de profil, sau nu, au reduceri la costume şi măşti. Nu pot ,însă, să pricep de ce unii oameni îşi cumpără măşti, deşi nu au nevoie. Nu, nu sunt destul de înfricoşători oricum, dar poartă mereu măşti. Vorbesc despre acei oameni care relaţionează cu tine diferit în funcţie de anturajul în care vă aflaţi. Sunt cei mai dulci oameni din lume, când au interesul, cei mai răi când vor să-i impresioneze pe alţii şi ajung să se piardă pe sine într-un uragan de minciuni frumoase , fără rost. Cele mai dureroase,după părerea mea, sunt relaţiile : Du-te-ncolo, vino-ncoace, lasă-mă şi nu-mi da pace. E obositor şi enervant să ştii că nici ce ştiai nu mai e aşa...În final, sperăm că nu vom fi speriaţi de vrăjitoare şi vârcolaci sau răniţi de măştile puratate de unii oameni zilnic!

Ei...

Printre cercuri şi triunghiuri,
Chipul tau apare viu.
Ochii tăi ca două stele,
Emană viaţa ceas de ceas.

Eşti imaginea ce mintea-mi
O dezmiardă zi de zi.
Frumuseţe-n stare pură
Bunătate-n chip de fată.

Sper să nu ne uităm niciodata...

Frumoasei mele colege..A.G.

Tu...

Tu eşti ce-a fără de-nceput,
Tu eşti al meu, sfârşit necunoscut,
Tu eşti a soarelui lumină
Tu eşti pe veci a mea regină!

Tu eşti zâna nimănui,
Tu eşti substanţa dorului dintâi
Tu eşti a sufletului meu abis,
Tu , nu eşti decât un vis.

Tu eşti o frunzâ-n vântul primăverii,
Tu eşti un fruct al plăcerii,
Tu eşti sursa, focul ce arde
Tu eşti apa ce dispare.

Tu vei fi pământul celor care vor
Să nu simtă ca mine , al tău fior...
Tu vei fi pe veci a mea uitare.
Tu nu eşti decât , o mică scăpare!

În coduri...

Inima-mi tresaltă.
Ochii mei mă ard.
Fugim după iubirea
Ce-o pierdem ceas de ceas.

Ne pierdem în triunghiuri,
Ne-ascundem în pătrate,
Sperăm să nu se-nchidă,
Cercul vieţii noastre.

Vrem lucruri măreţe
Ne-ascundem în nimic,
Suntem biete fiinţe
Ce mai trăim un pic.

În ploaia degradantă
Ce stinge focu' etern
Dansăm nebuni, degeaba
Sperând să dăm lumii
Un semn...

În saltul abisal pe care-l pregătim
Noi suntem cascadorii,
Cei fără de corzi,
Iar plasa noastră sfântă
E iubirea, pentru toţi...

Nu...

Aş fugi din lumea lor,
Încă sper că voi putea,
Să uit de răutatea lor.
Aş vrea să pot să zbor
S-ajung departe ,
De-al meu dor.
Să nu mai simt cum
Ei răul mi-l vor.
Cum munca mea
E al lor joc
Nu mai vreu şi
Nu mai pot
Să fiu bataia lor de joc...

Zburăm...Visăm...

Inchide ochii, să visăm,
Îmbrăţişaţi putem să mai zburăm.
Lumea noastră e un vis
Iubind, este uşor de atins

Vom zbura departe-n zare
Vom găsi lumina , care
Ne va scoate din uitare.

Ce bine ar fi...

Ce bine-ar fi dac-ai putea,
Să mă păstrezi în viaţa ta.
Ce bine-ar fi dac-ai mai vrea
Să fii pe veci iubita mea.

Am să te ţin , mereu,
Tot mai aproape de sufletul meu.
Am să te las, mereu,
Să fugi prin gândul meu .

De vei pleca, aş vrea
Să uit de vina ta,
Eu te iubesc şi vreau
Să  fii din nou a mea.

Mă complic, dar pot,
Să fug , acum de tot.
Să uit , de ea , s-o scot
Complet din viaţa mea.

N-am chef...

N-am chef de mâine,
Cum n-am avut chef de ieri
Şi cum nu voi mai avea vreodată
N-am chef de mine,
N-am chef să fiu eu.
N-am chef de tine,
Pleacă din sufletul meu!

N-am chef să mă mai minţi
N-am chef să te iubesc
M-am săturat de tine
Nu te mai doresc.

Mă doare de mor,
Dar pot să trăiesc
Îţi cunosc trădarea
Aş vrea să te urăsc.

Îţi spun că te iubesc,
Căci pot, să trec peste mândrie
Să fug de laşitate
Şi chiar dacă tu m-ai tradat
Dragostea mea, ne-a înălţat!


PS:Merci Pepsi!>:D<

Iubind orgolii...

Într-o cetate de pe un tărâm îndepărtat în timp şi spaţiu, soţia principelui îşi făcea plimbarea prin târg, înconjurată de slujitori. Toţi tinerii cavaleri aveau o slăbiciune  pentru furmuseţea răpitoare a domniţei, inimile lor băteau ,gata gata să le iasă din armură în prezenţa ei.Ea , jucăuşă din fire le răspundea tuturor cu zâmbetul ei călduros şi îi lăsa să-i contemple frumuseţea.

Comportamentul acesteia era cunoscut de către principe şi slujitori, principele considera frumuseţea soţiei lui o motivaţie pentru cavaleri în luptă.

O singură persoană înţelesese adevăratele motive ale principesei, căpitanul garnizoanei , un bărbat în vârstă şi foarte înţelept.

Într-o după-amiază unul din copii, responsabili cu curăţarea grajdului, văzâdu-i pe cavaleri cum se înmoaie în faţa domniţei şi pe aceasta cum le cultivă sentimentele cu priviri galeşe îl întreabă pe căpitan:

-De ce se comportă aşa domniţa?

-Aşa cum ,copile?

-Se lasă curtată de toţi cavalerii..

-Măi băiete, tu ştii care e rolul femeii?

-Să fie iubită!

-Exact ,măi băiete, cu cât e mai iubită ,cu atât se spune că are mai multe calităţi , femeia aceea.

-Deci domniţa îi duce de nas pe cei mai frumoşi şi mai deştepţi bărbaţi din castel.

-Din câte se vede, nu ei sunt cei mai deştepţi...

-Deci asta e! Femeile vor să fie iubite, iar domniţa vrea să-i aibă pe cât mai mulţi la mână...

-Exact ,copile, ai înţeles, se numeşte orgoliu!

-Cu cât o iubesc mai mulţi cu atât se simte mai bine! Îi lasă ,în prostia lor, s-o iubească , iar ea...îl are la mână şi pe principe şi pe cavaleri! Deşteaptă femeie! Zâmbeşte şi învinge!

-Frumuseţea ei e trecătoare aşa că profită de ea cât poate...

-Viclene femeile astea cum pun inima bărbaţilor pe jar...

-Unele...Din cauza femeilor s-au stârnit războaie,dar şi iubirea prostească a bărbaţilor a avut un rol important...

-Adică să nu iubesc niciodată o femeie pentru care nu însemn nimic altceva decât un nume pe o listă cu proştii care ţin la ea?

-Ai înţeles o regulă importantă în viaţă , mie mi-a trebuit mai mult să înţeleg şi am suferit mult...

-Cum ai suferit, căpitane?

-Du-te la muncă , băiete!

PS:Vă mulţumesc pentru inspiraţie şi ajutor. Ştiu ele..

Seri...

 Toată lumea ştie acele seri în care luna şi stelele sunt mai aproape de tine, decât oamenii din jur, când ieşi să te plimbi pe străzile oraşului, dar nu vezi oamenii , maşinile , casele , blocurile , magazinele sau localurile din jur. Vezi doar stelele de pe cer! Muzica din căşti te apără de zgomotul inutil de fond , iar paşii tăi parcă te înalţă. Ajungi într-un final la taverna stelară şi savurezi un pahar de vin cu Orion! Oare ce poveşti fantastice îţi poate spune bătrânul vânător iubit de doua zeiţe? Câinii lui latră ameninţători , dacă te apropii prea tare de el. Orion îi strigă pe nume şi te invită la masa lui. Îşi deapănă liniştit povestea de iubire , gemenii îl ascultă visători. Niciunu din ei nu-şi aminteşte cum e să fii om, te întreabă cum e să iubeşti , toţi pot să-ţi povestească iubirea , dar niciunul nu o poate simţi. Ei văd noapte de noapte iubirea în toate formele ei...,şi-ar dori să simtă măcar odată acest fior magic, la fel cum noi vrem să simţim eternitatea...
Brusc eşti din nou pe stradă, o voce cunoscută, îţi răscoleşte sufletul , reuşind să te arunce pe pământ. Este persoana la care te gândeai când ascultai povestea lui Orion. O îmbrăţişezi , o iei de mână şi zâmbeşti spre cer , ştii că de acolo, de sus noii tăi prieteni se bucură de bucuria ta...prin tine simt şi ei fiorul indefinit al iubirii...

Jocuri

Copii frumoşi , ce se jucau,
Minţeau că dragostea-i a lor
O zi din viaţă îşi doreau,
Ca să rămână doar a lor...
Iată! Ziua a venit!
Jocul lor s-a sfârşit...
Îi leagă o prietenie mare,
Dar jocul lor se pierde într-o  lume oarecare.

Mulţumesc pentru joc B.M.

Vânzătorii...

Într-o piaţă oarecare erau două tarabe faţă în faţă ,dar comercianţii  vindeau lucruri total diferite. Primul vindea suflete, iar cel de-al doilea vindea trupuri.Trecând prin faţa lor nu vedeai decât că unul din ei are mereu clienţi, iar celălalt niciodata.
-De ce nu ai clineţi?
-Eu vând ce nimeni nu doreşte...
-Ce anume? Eu vad doar sticle goale!
-Eşti unul din ei ... niciunul din cei care nu caută marfa mea , nu vede ce este în aceste sticle.
-Şi ce este în sticle ,aşa frumos?
-Suflete copile,suflete...
-Ce să fac cu un suflet?
-Tu ce faci cu al tău?
-Nimic!Iubesc!
-Sufletele mele,asta fac , iubesc!
-Lasă-l, baiate, ce cauţi tu e la mine!
-Tu ce vinzi?
-Trupuri, baiete, cele mai bune!
-Aşa e, în sticlele tale văd forme diafane ale unor femei frumoase!
-Eşti unul din cei mulţi băiete, ai suflet degeaba...
-Lasă-l, e clientul meu! Hai băiete , alege!
Baiatul şi-a ales un trup frumos şi a plecat fericit.Ce nu ştia bietul baiat era crudul adevar , după un timp frumuseţea trupului a dispărut. S-a întors , bătrân fiind la cei doi vânzători şi a cumparat un suflet frumos, de data aceasta le vedea, copilul se maturizase, înţelegea valoarea iubirii.
-Băiete , ai crescut, începi să descoperi adevărul...O vezi pe fetiţa de acolo?
-Da. Ce e cu ea?
-Face aceeaşi greşeală ca tine, a ales un corp..., deşi s-a întâmplat ceva ciudat când a venit la taraba mea ...Un suflet a ieşit singur din borcan şi a mers la ea...
-A refuzat un suflet?
-Da, aşa fac toate...vor frumuseţe, dar uită de suflet şi ajung , la fel ca tine, să regrete... 

Am suflet...

-Bineinteles ca am si eu suflet!A mai ramas ceva din el, il tin acasa intr-un borcan pe etajera cu amintiri...
-Etajera cu amintiri? Ce mai ai pe acea etajera?
-Am o poza cu bunica si cu mine, de cand eram mic, am o poza cu bunicul, cu tata, cu mama...si cu o prietena...
-Si sufletul cum l-ai pus in borcan?
-Din cand in cand intalnesc cate-o fiinta mirobolanta si de fiecare data cred ca ea va fi cea careia ii voi da intreg sufletul meu, dar intai o testez, ii daruiesc o mica parte din el...
-Si testul care e?
-Acea particica, daca e tratata cu iubire traieste vesnic si daca nu, se transforma in praf si amintiri...
-Ai primit vreo bucata inapoi?
-Cel mai mult a rezistat bucatica daruita cateva zile...una din ele si-o facuse inel s-o poarte aproape de ea...
-Si ce s-a intamplat?
-A primit un inel mai frumos, cu piatra scumpa, iar...bucatica...
-S-a transformat in praf si amintiri!
-Ultimele cateva fragmente le pastrez pentru cineva cu adevarat special , iar ultima o voi tine pentru mine.
-Ce sa faci cu ea?
-Ceva din mine trebuie sa plece la marele final...
-Cine e persoana potrivita?
-Persoana care va tine bucata de suflet in viata si-mi va darui o parte din al ei...
-Cum o vei recunoaste?

Sufletul va licari,

 Iar atunci eu voi sti,

Ca pe ea o voi iubi,

Pana cand sufletu-mi,

Pe pamant va fi...

Cugetare XXIV.Ajunge...

Din seria "cugetarile sarmanului Urda":Sunt de acord ca avem nevoie de zilele rele pentru a ne da seama de cele bune, dar o singura zi rea intr-o viata , la momentul oportun, ar fi suficient...