marți, 19 ianuarie 2016

Cădere...

Sunt sătul și mi-e amar,
Să tot alerg în zadar,
Să-ți făuresc din suflet stele,
Să-ți fac salbă de mărgele,
Să le-arunci pe foc, să ardă,
Să-mi văd sufletul epavă,
Pentru ochii negrii, goi,
Și părul brun, ca de tăciune,
Tăciune ce-a rămas din stele
Aruncată-n joc nebun,
Nu-ți folosesc bucăți de suflet,
Și-ai să plângi amar, cu dor,
După-al meu nebun amor.
Sper să nu te-ajungă a mea durere,
Căutam în sufletu-ți refugiu,
Dar m-am lovit iar de trecut....
Vei înțelege cândva , draga mea..

14.01.2016 3:14

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu