Amestec...

Am nevoie de certitudini.
Sunt sigur că mâine, soarele va răsări,
sunt sigur că soarele și luna nu se vor întâlni,
sunt sigur că valurile vor ajunge mereu la țărm.

Da , sunt lucid în fața sorții,
4 certitudini izbitoare:
Nu ningea pentru noi,
Timpul, oricât de relativ, nu stătea pentru noi,
Eu eram acolo doar pentru tine,
Aș fi dat orice să fii acolo doar pentru mine...

M-am pierdut, pe străzi cu amintiri,
M-au lovit dureri latente,
Aș vrea să te pierd zi de zi,
Să te pot găsi noapte de noapte,
Să ne pierdem în clipe ce vor fi amintiri,
Ne vom gândi unul la altul privind la stele,
Doar eu îmi voi dori,
Să găsesc drumul pe care,
Să-l urmez, până la...
Inima ta.

Târziu

Urăsc lunea!
 O urăsc căci înseamnă încă un început fără tine.
Începe săptămâna fără sentimente şi la fel se va termina.
 Alerg debusolat de la o zi la alta fără să văd,
fără să ştiu...săptămâna-i gata, iar tu ...
 n-ai apărut cu zâmbetul tău larg, în calea mea,
să-mi luminezi cerul plin de norii amărăciunii.
Poate când nu vei mai avea unde să mergi ,
căci nimeni nu te va mai aştepta,
vei vrea să fugi să mă îmbrăţişezi cu dor,
să mă minți că tu chiar mă iubeai,
 dar nu te lăsa mândria să mi-o spui.
Te temeai că dacă suni s-a terminat cu viaţa ta...
Chiar credeai că sunt un monstru...
Prea târziu...să plângi în van.

Prag

Să știi că te-am visat,
Erai tu, așa cum ești tu, sau cum credeam că ești...
Eram la mare și aveam o plajă a noastră,
Erai foarte frumoasă, dar știai deja asta...
Ți-ai lăsat părul desfăcut și-ai început să alergi,
Mi-ai spus că vrei să simți vântul mângâindu-te,
Te-ai oprit la doar un pas de mare și-ai așteptat,
Eram fermecat de tine, așteptam cu înfrigurare,
să văd ce vei face...
Un val ți-a atins picioarele, te-ai înclinat și-ai început să dansezi,
"Mă invită marea la dans!" strigai fericită,
Aproape că vedeam și eu marmura și coloanele unei săli de bal...
Partenerul tău, te cam călca pe picioare, dar îl iertai...
Eram gelos, gelos pe mare....îți dăruise o scoică s-o prinzi în păr
Mi-am cerut permisiunea să dansez cu tine...ți-am dăruit sufletul meu,
Mi se pare că și acum ne învârtim într-un tango etern,
pa plaja noastră, prag către....

Ciocniri de arte...

Sufletul meu s-a transformat într-o  pânză,
Coșul pieptului meu era un simplu șevalet,
Mâinile sufletului tău, pictau, tremurând,
Un peisaj de iarnă....
Tu pictai, iar eu... simțeam,
Simțeam frigul ce-l transmiteai,
Mă lăsam modelat, știind că e singura șansă,
să te am aproape, de sufeltul meu,
Știam că-l vei schimba pe veci,
Știam că vopseaua ta e permanentă,
Dar aveam încredere în talentul tău, în sufletul tău,
Când ai terminat, ai rupt o bucată din pânză,
Ai expus-o și ai plecat...
De atunci scriu mereu despre tine,
Ești în orice fărâmă de suflet ce mi-a rămas,
Iar el mă îndeamnă să scriu,
ca după dictare,
nu știe că-mi spune mereu, de același peisaj de iarnă,
de aceeași...tu...

Spun...

Ceața te învăluia, ca o rochie eternă de mireasă,
Ochii mei erau, asupriți de blânda putere a privirii tale,
Sufletu-mi țipa în mine, indefinit...
Simțeam cum lumea mi se năruie sub o povară nemaivăzută,
În mintea mea era un amalgam de întrebări fără răspuns...
De ce eu? De ce ea? De ce aici? De ce acum? De ce nu noi?
Magia creată de misterul ce plutea în jurul tău...
s-a spulberat... lumina zilei a spulberat, legătura sacră,
ce sufletele noastre adormite, o legau, criptic,
cel puțin al meu....

De ce nu poate fi mereu noapte?
Noaptea e magică, ne ascunde, ne ocrotește...
Noaptea  te pot visa în voie,
nu trebuie să mă tem ca ei vor înțelege,
că ar putea fura, ultima bucățică,
de bucurie lăuntrică ce arde mocnit în mine,
doare, doare al naibii de tare, doare...
de parcă cineva ar descărca un revolver în tine,
doare și nu poți face nimic,
n-are cauză, n-are leac, n-are medic,
n-are și totuși e, te doare, dar n-o poți simți,
Ești și nu ești...

Amintire...

Țipa în mine sufletul de dor,
Și mintea îmi zbura necontenit,
Păream gata să stârnesc o luptă,
Dar ai privit, ai privit adânc în mine,
Ai văzut și-ai înțeles, n-am nebunie multă,
Am doar un suflet pătimaș,
Ai zâmbit grațios și m-ai lăsat să zic,
Nu-ți prea păsa, de ce puteam să spun,
Dar știai că nu mă poți opri,
Eram regizor într-un film cu-n singur rol,
Ce-l interpretam perfect....

pentru...L.B.

Cugetare XLIII

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda":Magia stă în mister, dar minciuna nu are nimic misterios în ea...