Notă de subsol

Cum ar fi fost viața ta fără mine?
Știu, te gândești că ar fi frumos să-mi răspunzi că mai rea.
Eu,însă, îți spun sigur:
N-ai fi știut niciodată cum e să fii iubită cu adevărat,
Nu ai fi aflat cum e să alergi necontenit prin mintea...
și mai ales inima unui om...
Nu ai fi aflat cum e să fii văzută în orice constelație,
Nu ai fi alfat cum e să fii muza ideală...
Nu....
Știu, nu ai aflat nici acum.
Ești prea ocupată să te pierzi în nimicuri cotidiene ,
să alergi după toți cei care ... nu te merită.
Viața ta fără mine, ar fi fost la fel.
Nu ai înțeles nimic, oricum.
Nu vei înțelege dacă vei citi aceste rânduri.
Un lucru știu sigur:
Viața mea ar fi fost mai bună fără tine,
iroseam mai puține sentimente...

Manifest!

Va prinde ura gust de miere,
Când ești sătul de toți și toate,
Când simți că-ți irosești suflarea,
C-ai obosit de toți și toate.

Auzi cum țipă toți la tine,
Să construiești necunoscutul,
Să faci castele de nisip uscat,
Sperând să nu le fure vântul.

Ai vrea să savurezi prezentul,
Ai vrea să elogiezi trecutul,
Tu ești conștient că între ieri și azi,
E infinitul unei zile...

Ce zice fluturele despre tine?
Că irosești decenii învățând...
Că se pierd vieți luptând...
Că ne trăim viața muncind...

Ce dacă vine mâine luminos,
Când azi e numai întuneric?
Ce dac-aprindem mâine becul,
Când azi tânjim în infinitul negru?

Ce dacă pot să fac o iarnă caldă,
Când vara mea , e-o muncă seacă?
De ce dracu mai gândim ,
Când alții vor să muncim?




 

Iubeam himere

Nu înţeleg de ce ţineam la tine,
Nu erai nimic din ceea ce doream,
Erai doar o plasmuire....
A perfecţiunii ce-o speram.

Îmi alergai ,noapte şi zi, prin gând,
Te simţeam păşind pe a mea inimă,
Te visam zâmbin , în falduri diafane,
Erai învăluită în albul de zăpadă pur...