O zi de vară...

A-nceput cu-un vers nebun,
O zi de vară nesfârșită,
M-afundam, încet, dar sigur,
În abisul ochilor ei.

Mai simt și-acum, cum se îmbată,
Ochii mei, de mult, frumos,
Privirea ei...blândă...pierdută,
În adânul ochiilor mei.

Ne priveam suflet pe suflet,
Nu mai eram decât noi doi,
Și-o zi de vară, nesfârșită,
O lume, doar pentru noi...

Cugetare XXXVII

Din seria "cugetările sărmanului Urda":M-am săturat de-mi vine să învăț să zbor!

Ce bine era!

Ce bine îmi era, de nu te-ntâlneam,
străini hoinărind în noaptea de cafea,
cu luna, cubul de zăhăr, ce se topea în ea,
alinând durerea...

Intens

Oare cât timp ne putem uita unul în ochii celuilalt?
Dacă privim destul devenim telepatici?
Mi-ar plăcea să știu ce gândești, sau ...
Ar frumos să te gândești la mine când mă privești în ochi,
E ca și cum ți-aș permite să-mi vezi sufletul,
m-aș simți trădat dacă te-ai gândi la altul în timpul ăstă.
Cred că e mai bine că nu știu ce gândești.
Eu, oricum, îți rămân devotat când mă pierd în ochii tăi.

PS:Te rog să nu intri încălțată în sufletul meu, e oricum dezordine, îmi va lua o veșnicie să fac curat!

Decret...

Azi am semnat decretul de grațiere,
pentru ultimul sentiment ce-l țineam închis în mine,
pentru tine...