Un alt fel poveste...

Dați de știre-n tot regatul,
Prințesa din poveste a fugit cu altul,
Nu cumva s-o cautați că e bine unde este,
S-a dus și ea săraca, să-și scrie altă poveste.

I s-a acrit de feți frumoși, ce-i promit marea cu sarea,
Acum caută libidinoși, ce i-ar da doar marea,
Ea s-aducă numai sarea...

Azi sare ea, mâine sare el, mai sare și calul din poveste,
Sar o lună, două și iar dă prințesa de veste,
C-a plecat cu armăsarul...pot să fugă după ea
Și prințul și calul...

Grea e viața de domniță, când ai grijă doar de fustiță...

Plâng prinții după ea, de-au făcut din lacrimi râu,
Iar biata de ea, caută o iubire cum își dorește ea,
Suflețelul o încurcă, mintea n-o prea ajută,
Caută cu ce are ea...

Mi-e milă de ea, dar mai milă mi-e,
de bietul oștean, care chiar o iubea...

Epave

Epava sufletului meu va fi soclul statuii tale, 
Iar eu, nebun, în juru-i am să las câte o floare,
În amintirea fiecărei clipe, în care-am vrut să te dezmierd, 
Dar tu, demnă nemuritoare, n-ai pus nici un preț, 
Pe vorba unui biet plebeu, ce-n suflet te are...
Puteam să te urăsc cu voce tare, dar am ales să tac, 
Şi-acum am un suflet, nebun, ce zace, alinându-se-n uitare

Mă plimb prin Cluj

Da mamă, sunt în stradă, 
Nu te teme pentru mine, 
Sunt cu prietenii-n oraş, 
Ne-am adunat cu miile, 
Cred că ți-ar plăcea şi ție să ne vezi
Spune-i tatei să nu se-ngrijoreze 
Ne plimbăm, cântăm și strigăm,
Ne spunem dorul, la mijloc de sesiune,
Doar că acum, cu noi, plâge-ntreaga națiune,
Am auzit o poveste cum că e voie să furi,
Recunosc, nu pricep prea bine,
Parcă poți fura, dar nu prea mult,
Un fel de nu copia, numa' de-un cinci,
N-am încercat la facultate, 
Am înțeles că acolo nu se poate...
Așa că mă plimb cu lumea prin Cluj,
Sunt oameni frumoși, doar puțin supărați,
Mă gândeam că poate ne-ar fi la toți mai bine,
De-am fura puțin și noi,
Nu-i ușor la mine la facultă,
Nici la alții la serviciu,
Dar am auzit că furtul e un viciu, iar eu...
Am deja destule.
Seară de seară fac câte-o plimbare, 
Cu prietenii mei, vreo 35 de mii,
Fur din timpul de-nvățat, dar nu prea mult,
Așa cât pauza de masă...
Poate și pe noi, la examen, ne grațiază,
Da nu prea mult, doar de un cinci...