Bilanț

Tragem linie la final,
Facem un bilanț mental,
Câte țepe ni s-au tras,
Câte ne-au mai rămas,
Câți bani am câștigat,
Mai mulți, ni s-au luat,
Ce mașină am condus,
Cu ea, pe cine am dus,
Ce note am luat,
La ce facultăți am intrat,
Daca-i bine c-am intrat,
Pe unii naiba ne-a luat,
Cât de sănătoși am fost,
Mai un cotor de măr de ros,
Cât am stat cu lume bună,
Cât am baut peste măsură,
Unde dracu-o fi măsura,
Că ni se cam uscă gura,
Și-am trage și alte linii,
Nu neaparat rectilinii,
Că la anu care vine ,
'Om trage ca niște bovine,
Vom trage să ne fie bine,
Vom trage mult și cu folos,
Vom roade un ciolan mai gros,
Sperăm că și mai gustos,
Vrem în anul care vine,
Numai bine...

Lecție de entuziasm

Se ia un mizantrop, se adaugă un chip senin,
un zâmbet larg și plin de fericire...,
Se contemplă natură din mijlocul ei,
Se admiră orașe, cu secretele lor,
Se fuge de singurătate, te ascunzi de dor...
Se râde mult cu oameni dragi alături,
Se face hazul de necaz, se iartă prostia lumii,
Treci ușor peste necaz...

Când simți că nu mai poți de dor,
Câd vrei să fugi după amor,
Te străduiești cât poți de mult,
Să-ți crească aripi, de temut,
Aripi galbene, ca de canar,
Și-ți iei zborul, zbori de-amar...

Mulțumesc Tweety:)

Pledoarie!

Mi-e dor să fim uniți în gânduri și-n simțiri,
Mi-e dor să știu, mereu, ce crezi despre lume,
Mi-e dor să înțelegi, dintr-o privire, tot ce simt
Mi-e dor să vobim cate-n lună și-n stele
Aș vrea să mai dansăm sub clar de lună,
Aș vrea să-ți mai pun stele în păr,
Aș vrea să am doar flori în suflet,
M-ai uitat și nu-ți mai pasă...

Sub o-nșiruire de clișee,
Am ascuns doar dor...
Ne putem ascunde în clișee,
Dar să recunoaștem, uneori,
N-au toate gust de miere,
Nu e toată lumea în culori,
Suntem patetici, dar iubim...
Ne asumăm că ne mințim,
Suntem niște candele ce ard timid,
În soarele dogoritor ce ne topește,
prea devreme....
Suntem lucizi, suntem nebuni....
Tânjim la etern, zbătându-ne-n efemer,
Fugim, ne-ascundem,
La capăt ajungem...

Tainic

Aș vrea să ningă peste noi,
Cu fulgi de-un alb divin,
Să ne ascundă pe amândoi,
Sub plapuma, cea grea, de iarnă,
Să uităm apoi de noi,
Iubindu-ne o iarnă-ntreagă,
Să ne găsească mai spre toamna,
Îmbrățișati și plini de dor,
De-un amor nebun ce s-a pierdut,
În iarnă...

Uitare

Ai putea să-mi torni un strop de vin,
În cupa plină de venin,
Pe care-o umpli zi de zi,
Din tot ce-mi poți tu dărui,
Tu îmi oferi doar uitare,
Mă lași cu amintiri dulci, amărui,
Umbre,ce le văd aievea,
Pe pereții unei peșteri,
Se mișca-ncet, apoi dispar,
În întuneric, fără margini,
Căci ai luat, chiar tu lumina,
Când ai plecat...
Lăsându-mă-n uitare...

Cugetare XXXIX (Studențească)

Din seria "cugetările sărmanului(student) Urda": Românul s-a nascut poet, apoi s-a dus la poli...

Vedenii

Căderea frunzelor, lucirea stelelor,
Vuietul mării, albul zăpezii,
Ochii tăi...
Infinit ce îl ador,
Încet, sublim, pierdut,
Ascuns, pe căi imaginare
Te caut cu milă, te găsesc cu groază,
Mi-e frică că ești prea frumoasă,
Prea frumoasă să te aflu,
Te văd, te simt, te miros, te...
Mă doare ca imi joacă mintea feste,
Îmi spune că te voi cunoaște,
Îmi spune că te-am mai văzut,
Tu ești mereu, tot alta, chiar de semeni,
la înfățișare, ești un infinit prea mare,
să-l cuprind... într-o îmbrățișare...

De toamnă...

Ce-ai vrea să-mi spui aproape de final?
Ce-aș putea să-ți spun în toamna existenței?
S-au îngălbenit și frunzele de-al soarelui dor,
Îi fură din culoare, acum, când simt că mor...
I-a pierit strălucirea bietului astru,
L-au ascuns norii negri, l-au făcut sihastru.
Doar eu, ca nebunul, strălucesc în noapte,
Aștept minunea ce, la mine, nu se va abate,
Și mi-e atât de toamnă și mi-e atât de dor,
Și simt cum natura mă plânge în cor,
Aud corbii cum croncăne-a milă,
Mi se face silă, de-atâta visare, mi se face frică,
de prea mult soare,
Ș-aștept să se stingă ultima stea,
Mă doare lumina,
Plec dragostea mea...

Forme

Mâinile tale lăsau urme adânci pe sufletul meu,
modelându-l după bunul tău plac,
Sufletul meu prindea forme noi,
un singur lucru rămânea invariabil,
pulsa, mereu, în prezența ta...
Apoi ai decis că e suficient cât ai modelat,
plastelina, ce devenise, cea mai importantă,
parte din mine....
Ai început să modelezi în ghips,
să sculptezi lemn... marmură...
Ai lăsat plastelina la o parte,
uitată, în coșul pieptului meu...
Încă pulsează, dar nu când te vede,
căci imaginea ta am pierdut-o,ci...
când își amintește de tine...

Fata...

Fata aceea, cu cerul în priviri,
Cu marea la picioare,
Cu univers în suflet,
Cu luna-n păr,
Cu zâmbet radios,
Cu soarele... ce o adoră,
Fata din visul meu...
Ce voiam să fie aievea,
Ce voiam...

Soare...

Mă tot întreb, cum poți tu, soare,
Să te-ascunzi în ochii ei,
Ochi de-un albastru senin,
Să mă privești cu indulgență,
Să-mi arunci, subtil, o rază
Să vezi cum sufletu-mi aprinde,
Și mintea mi-o aruncă-n depărtare,
Să vezi cum îmi e, iar dor de mare,
Să vezi cum doresc, a ei, îmbrățișare...

Culeg

Culeg stropi de ploaie să te-arunc în uitare,
Culeg stropi de vânt să mă trezesc cu tine-n gând,
Culeg fire de nisip, căci în sufletu-mi, prea mare
Am o clepsidră, care, nu se va opri,
Doar în ziua în care,
Tu, a mea, vei fi...

Înghețată

Mi-aș îngheța sufletul într-o fotografie,
În cea în care ne îmbrățișăm...

Doar taci..

Taci!
Ia-mă de mână și taci...
Sufletele noastre vor vorbi pentru noi,
Le vom auzi șoapta, în bătăile inimilor noastre.
Auzi?
Te iubesc!

Melancolic...

Oare unde-ţi zboară gândul,
Când al meu e lângă tine?
As putea avea curajul,
Ca dintr-o simplă răbufnire,
Să semăn vânt, s-adun furtuni,
Să zbor ca vulturul măiastru,
Să mă transform în astru,
Și să luminez, doar pentru tine....

Morală

(sau predica subconștientului, pentru inconștientul, care ar tebui să fie conștient)
(Monolog autocritic)
Bravo! Bravo! Ai făcut-o iar...
Iar ți-ai găsit să te îndrăgostești ,
Și ce fată...ce să zic?
Prima oară credeam că ai greșit,
La doua , aveam deja suspiciuni,
Acum sunt aproape sigur,
Ai niște gusturi...parcă n-ai avea...
Numai una și una...
Mai bine lipsă!
Știu , știu , are niște ochii...
Un suflet....
Mirific, nemaipomenit, sublim,
Ai adjective în repertoriu, n-am ce zice
Ești bun, ești bun, dar nu ești cautat!
Următoarea, mai bine ai alege-o,
mai bine n-ai alege-o
mai vedem...

Speranțe

Așează-te, să bem ceva,
Îți aduc o cafea?
Așa-i, e seară, nu bei cafea la ora asta,
Bem un vin, din cel mai tare,
Îmi place să te văd îmbujorată,
pulsează viața-n tine,
roșești fără complimente,
zâmbești tandru și subtil,
parcă te ascunzi de cineva...
Vom povesti până la ziuă,
Vreau să te cunosc mai bine,
vinul îți dezleagă limba...
nu știam că-ți plac ochii mei,
Nu te teme, voi păstra secretul,
Vinul tace, noi vorbim,
le dăm voie paharelor să se sărute,
clinchetul e sublim...
Atmosfera e perfectă, parcă ruptă dintr-un film,
Încet, pe nesimțite, se ivește între noi...
Prima raza-a soarelui de dimineață,
Ce ne-mbie la cafea...
Lăsăm sticla goală să lucească-n soare,
Trezește-n el pofta de viață,
Cafea...Răsărit...Tu...
Speram la asta de cu seară,
Când te priveam pătrunzător...
Din seara când te-am cunoscut,
acum o veșnicie...

Ce ne inspiră?

El: Ce te inspiră?
Ea: Muzica, munții, marea, ploaia, luna, stelele, tot ce mă înconjoară, universul. Pe tine?
El: Tu!
Ea: De ce?
El: Tu ești universul meu...

Clipa

Clipă dragă, ce-ai zburat,
Când noi ne-am îmbrățișat,
Te-am simțind zâmbind de drag,
Ne priveai cu-nfrigurare,
Te gândeai putem noi oare?
Să oprim al tău zbor,
Să te ținem de-un picior,
Să te-ascundem în uitare,
Să facem infinit, din a noastră,
Îmbrățișare...

Știu

Știu că mă saluți din milă,
Știu că nu mă vrei în preajma ta,
Ar fi bine, draga mea, să mă uiți,
De-a pururea...

Musafiri la mine-n suflet,
Au tot fost și au să vină,
Zăbovesc puțin pe prispă,
Apoi pleacă în uitare...

Du-te și tu după dânșii,
Îți fac semne disperate,
Te așteaptă o trăsură,
Să te ducă mai departe...

Mă saluți din departare,
Cu o milă în privire,
Știi cât voi trage oare?
Să uit a ta salutare...

Ermetic

Mișcare de rotație,
Ascendent descendent,
Transcendent, împerecheat,
Catarg căzut pe malul unei tâmple,
Lângă ochiul cu pleoapa închisă,
Zborul frânt al plutei,
Ce ducea spre nicăieri,
Pe fundul cerului se naște,
Zeul mort al vieții fără de sfârșit,
Mama lui râde că la tirmis,
L-a trimis să m-amărască,
Ale lui surori să m-amăgească...

Lumea mea...

Vreau talent!
Vreau talentul de a-mi crea o lume nouă,
Vreau să decid eu totul...
Vreau ca cerul să fie de culoarea ochilor mei,
Vreau ca iarba să fie de culoarea ochilor ei...
Aș vrea să pun totul pe o pânză de pictură infinită....
Să închid cu cheia poarta sufletului meu,
Și să plec, să fug...
Gestul suprem de lașitate, fuga...
Atâtă de simplă, atât de eliberatoare...
Aș vrea să fug în sens invers acelor de ceasornic,
Să fiu eroul neînfricat, al copilăriei,
Cavalerul în armură strălucitoare,
Regele cățeilor de pluș,
Mi-aș dori ca eu , al fiecărui an,
Să-i întâlnească pe ceilalți....
Oare ar fi la fel de mândrii unii de alții?

Manifest pentru secolul vitezei

Am obosit de "ce mai faci"?
M-am săturat de "bine tu?",
Ce-ar fi să vorbim, măcar o dată,
Ca eu și tu
Ne cam apasă firele,
Wireless-ul e o povară,
Comunicarea ce se vrea a fi ușoară,
E tembelă și amară.

Cf? Bn u?
Ia mai du-te tu , și-nvață,
Cîte ceva despre vorbitu'
Față-n față...
Hai să socializăm lângă un pet de bere,
Putem vorbi , la o cana cu vin,
Am putea dormi lângă un foc aprins...
Ar fi minunat, dacă ne-am cunoaște,
Și cu monitorul stins.

Ce-ar fi să vorbim și "face to face"?
Ce-ar fi să deschidem câte-un "book"?
Aș prefera să-mi vezi și noul "look",
Dacă se poate, nu pe facebook...

Insomniac...

Aș fi insomniac, dacă n-aș știi că-mi apari tu în vis...

Inspirație

Cerșesc inspirație din amurg,
Pe hârtie s-o arunc,
Mă cert, legendar, cu luna,
Mereu face pe stăpâna,
Îi tot explic, dar în zadar,
Stăpâna mea... o muză doar,
Sper că mă va ajuta,
Să găsesc vorba cu care...
Să fac cărare, între inima mea,
Și-a ta...

Spune-mi...

Spune-mi în fiecare seara "Noapte buna!",
Ca să-ți pot spune în fiecare zi "Buna dimineața!".

Sticla de vin

Nu cunoaște sticla de vin,
Nici strădaniile viței de vie,
Nici alinarea care o aduce...

Cugetare XXXVIII

Din seria "cugetările sărmanului Urda":Un "Like" nu ține locul lui "Mi-e dor", la fel cum nu toate "Comm-urile" sunt cuvinte de amor...

Sunt norocos!

Mereu doream ceea ce nu puteam avea,
Uitam să privesc exact în fața mea,
Te-am descoperit din întâmplare,
De când erai, tu, acolo, oare?
Te gândeai, tu, că eu te voi vedea?
Mă gândeam eu, că nu te vei ascunde?
Sunt norocos că te-am găsit,
Sunt norocos că m-ai păstrat,
Suntem norocoși ca nu ne-am uitat!

pentru A.F.

Între anotimpuri

Aș schimba și calendarul,
Aș întoarce anotimpuri,
Aș dori sa crezi că-i iarnă,
Să te țin în brațe lângă foc,
Să bem vinul fiert cu scorțișoară,
Să ne sărutăm cu suflete aprinse,
Să avem țurțuri în geam,
Să fim doi oameni de zăpadă...

Dar vara, crudă, mi te fură,
Te-mbată cu buze străine,
Te ascunde-n brațe rele,
Alt foc îți arde-n suflet,
Soarele mă arde, iar eu...

Fără titlu

Ce mult nimic e între noi,
Aproape c-aș fura eternitatea,
Ca s-o împărțim la doi.
Mâncam felie cu felie,
Ne ștergem tacticos pe mâini,
Ne luam la revedere,
Sperând la clipa cea dintâi
Rămân cu poza ta în suflet,
Rămâi cu vocea mea în minte
Cei doi copii frumoși ,
Ce-am simțit a ne face jurăminte.

O zi de vară...

A-nceput cu-un vers nebun,
O zi de vară nesfârșită,
M-afundam, încet, dar sigur,
În abisul ochilor ei.

Mai simt și-acum, cum se îmbată,
Ochii mei, de mult, frumos,
Privirea ei...blândă...pierdută,
În adânul ochiilor mei.

Ne priveam suflet pe suflet,
Nu mai eram decât noi doi,
Și-o zi de vară, nesfârșită,
O lume, doar pentru noi...

Cugetare XXXVII

Din seria "cugetările sărmanului Urda":M-am săturat de-mi vine să învăț să zbor!

Ce bine era!

Ce bine îmi era, de nu te-ntâlneam,
străini hoinărind în noaptea de cafea,
cu luna, cubul de zăhăr, ce se topea în ea,
alinând durerea...

Intens

Oare cât timp ne putem uita unul în ochii celuilalt?
Dacă privim destul devenim telepatici?
Mi-ar plăcea să știu ce gândești, sau ...
Ar frumos să te gândești la mine când mă privești în ochi,
E ca și cum ți-aș permite să-mi vezi sufletul,
m-aș simți trădat dacă te-ai gândi la altul în timpul ăstă.
Cred că e mai bine că nu știu ce gândești.
Eu, oricum, îți rămân devotat când mă pierd în ochii tăi.

PS:Te rog să nu intri încălțată în sufletul meu, e oricum dezordine, îmi va lua o veșnicie să fac curat!

Decret...

Azi am semnat decretul de grațiere,
pentru ultimul sentiment ce-l țineam închis în mine,
pentru tine...

Privighetoarea...

Mai știi privighetoarea care ne cânta în fiecare dimineața în geam?
M-a întrebat dimineață de tine...și a plecat.
Am auzit-o , mai târziu , acompaniind o lebădă, pe lac...

Inutil..

Mă strigă volumul de poezii de dragoste din bibliotecă,
I-am spus că strigă degeaba...
nu am la cine să mă gândesc citindu-l...

Iepurița

Răspund la a ta provocare,
Spunându-ți o întâmplare,
Despre o iepuriță,
Drăguțică , pofticioasă.
După morcov mai mereu
Hopa-hop hopa-hop,
A picat direct în bot,
Și-a primit un morcovel,
De la un dulce băiețel,
Care galeș îi zâmbea,
Morcovel îi oferea,
Și așa iepurița mea,
Toată ziua ronțăia...
Mai dădea și din codiță,
Țopăia din când în când,
Iară când dădea din bot,
Morcovel primea pe loc.

Mulțumesc pentru provocare , T.C.

Sânzienele

Ce frumoasă erai aseară....
Erai în visul meu...
Purtai rochia aceea , albă...
și alergai pe un câmp plin de flori galbene,
sînziene trebuie să fi fost.
Dansul tău frenetic prin câmpul înflorit,
părea un ritual magic, soarele stătea să apună,
stătea să te privească...
Se spune că în noaptea de  Sânziene fetele își visează ursitul,
probabil că zânele acelea au făcut o excepție,
mi-au trimis și mie  un vis premonitoriu...
Oare la mine visul are aceeași interpretare ,
sau se interpretează invers?
Ritualul tău a reușit. Ai rămas întipărită, pe veci,
în inima mea cu ...
ochii tăi verzi, rochia aceea... și zâmbetul...
Erai plină de viață, cu un zâmbet fermecător...
erai doar...în visul meu...

Amintiri...

Nu știam că există atâtea tipuri de furtuni,
apoi te-am cunoscut pe tine...
Era seara aceea, în care îmbrățișarea noastră,
părea că luminează mai puternic decât orice stea.
Nu voi putea uita niciodată cum inimile noatre băteau sincron,
sau căldura lacrimilor tale ce mi-au atins obrajii,
aprinzând în mine un foc neobișnuit...
Nu am simțit niciodată o furtună tropicală,
dar sunt sigur că ai stârnit una, în inima mea...

Ciudat...

Ciudat...
Credeam atât de multe despre lume,
dar puține s-au dovedit a fi adevărate,
cel puțin până acum...
Oare vor dispărea și certitudinile de azi,
precum cele de ieri?
De exemplu dacă azi gravitația mă oprește din zburat,
voi putea, oare, să zbor?
Dacă azi cerul e albastru, va putea fi mâine roșu sau verde?
Câte dintre certitudinile noastre de ieri, azi sunt amintiri
și câte dintre certitudinile noastre de azi, mâine,
când ne vom trezi, vor fi doar amintiri?
Ciudat ...
Aveam certitudinea că ...
Avem oare vreo certitudine ?

Primele cuvinte...

Ce cuvânt ai rostit prima oară?
Mama!Tata!
Știai cu adevărat ce înseamnă?
Dacă ai putea alege ce cuvât să înveți primul,
ce cuvânt ai alege?
Eu aș alege "iubire" !
scurt și cuprinzător...
eu un cuvânt cât un univers,
cuprinde mama ,tata, bunica ,bunicul
tu..eu..el..ea..
ne curpinde pe toți!
Ce ar fi dacă bebelușii ar spune "Te iubesc!"?
Ar fi cea mai sinceră declarație de dragoste văzută de omenire...
Ce frumos ar fi ca fințele acelea micuțe, ce emană
energii pozitive, să-și declare iubirea,
iubirea pentru mamă, pentru tată , pentru bunici
Iubirea e cel mai cuprinzător concept...
Ce bine ar fi să fie primul cuvânt învățat de oameni,
Poate ar învăța și ce însemnă, și să-l simtă...

Vreau!

Vreau să te văd și mâine, cum voiam să te văd ieri
și cum aș vrea să te văd pe veci...
Ai o strălucire-aparte ce-mi îmbată orice simț
Ochii tăi... ce infinit sublim , în care m-am pierdut definitiv...
Verdele , incert , ce-mi amintea de-o pajiște unde zburdă ,
zglobii, cete de copii,
frunza primului trandafir ce ți-l voi dărui cândva...
Nu-i așa ce bine se potrivesc ochii noștri?
verdele -pământul , albastrul- cerul 
În universul meu hieratic suntem de mult hărăziți,
unul altuia ,  pentru eternitate...
Zâmbetul tău , se remarcă prin discreție,
îmi sărută sufletul și fuge , ca un copil ce tocmai
a furat o bombana și se ascunde  să o savureze...
Vreau să te revăd și mâine , cum voiam să te văd azi,
și voi vrea pe veci...

Cugetare XXXVI

Din seria "cugetările sărmanului Urda": Câteodată mai târziu înseamnă prea târziu...

Ce dacă...

Ce dacă râd la soare?
Ce dacă țip la lună?
Ce dacă-am foc în suflet?
Ce dacă judecați....
Voi care vă uitați
V-aș ruga să nu uitați,
Că ați fost ,cândva  ca mine,
Cu o flacără-n privire,
Cu un un vis , ascuns,
adânc în suflet...
cu ambițiile mărețe,
de-a schimba o lume-ntreagă...

Lasați-mi visele să zboare și visați , alături de mine!

Moment de nostalgie...

Din tot ceea ce a fost,
Amintim doar ce-i frumos.
Sper că nu vom uita,
Bucăţelele de viaţă,
Ca mărgelele pe aţă,
Ce le înşirăm alene
Şi poate nu ne vine a crede,
Că s-au dus şi nu mai vin,
Noi nu mai suntem străini
Prieteni vom fi pe veci,
Vă îmbrățișez pe toți,
dragii mei colegi ...

Peste ani și ani , cu amintirile în suflet,
ne întâlnim întâmplător și nu știm de unde să începem,
copleșiți de prea mult dor...
Ne vedem cu ochii-n lacrimi , cu un suflet zâmbitor ,
amitindu-ne de acei tineri visători...

Cugetare XXXV

Din seria "cugetările sărmanului Urda": Sunt de acord cu Freud că „Femeia e o creatură menită să fie iubită, nu înțeleasă.” , dar cred că e mai bine să fie iubită  pe rând și câte una ....

Vei fi...

Eşti doar o notă de subsol
În scrisoare ce voiam s-o scriu eu vieţii.
Sper să uit întregul meu amor
Până la venirea dimineţii

Vei fi pe veci o amintire,
Un gând uitat , spre dimineața,
Visul, din  care mă trezesc la viață...

Doină...

De-ar ști durerea să doinească,
Amar ar fi murmurul ei,
Dulce-ar fi amurgul serii,
Liniștea din brațele ei...

Aș vrea să fiu un cântec , Doamne,
Să pot sta în părul ei,
Să mă poarte-n taină vântul,
Lângă sufletul ei.

 

Oglinzi

Ea: De ce te uiți așa fix  în ochii mei?
El: Mă uit la mine...
Ea: Cum să te uiți la tine când privești țintă în ochii mei?
El: Tocmai! Ești oglinda mea...
Ea: Adică cum?
El: Simplu! Te iubesc ! Sufletele noastre rezonează , văd în tine ceea ce simt eu...
Ea: Tu nu știi ce simți?
El: Mi-e mai ușor să văd în ochii tăi...
Ea: Și ce vezi?
El: Infiniți , infiniți eterni ,ce zboară neîntrerupt spre azur..., copii  zburdalnici , plini de viață ... bătrâni , înțelepți , cu ochii în lacrimi... antineze...
Ea: Adică sunt o antiteză?
El: Ești compusă din antiteze, până la tine credeam că suntem suma decizilor noastre ,  sau suma viciilor noastre, dar tu , tu ești o sumă de antiteze...
Ea: Și atunci tu ce ești?
El: Antiteza ta...

Oare?

Ce le vei spune oamenilor pe care-i cunoști acum ,
peste 20 de ani când vă veți întâlni ,
întâmplător , pe stradă?
Vei putea să-i privești în ochi ?

Cugetare XXXIV

Din seria "cugetările sărmanului Urda" : Multe lucruri se pot învăța , să iubești nu e unul din ele...

Lumina...

Cât e de luminos viitorul sub lampa prezentului?
Cât trebuie să muncesc , să cumpar becul ?
Cât mai am de săpat până la lumină?
Câte mări mai am de navigat până să văd farul călăuzitor?

Vreau să ajung la lumină?
Vreau să ajung la lumină!

Renaștere...

Dacă tu ai dispărea din viața mea, oricum precară,
Aș fugi spre începuturi ,să cerșesc bucăți de lut,
Să te pot clădi, femeie, să o luăm de la început.
Te-aș desena în mii de schițe, cu chipul tau...
Și n-aș mai ști să te fac la loc femeie,
Perfecțiunea mea de zi cu zi...

Revelație...

Brusc ,voiam să fug în urma ta
Măcar o clipă să te pot vedea,
Zâmbind cu stele în ochi,
Simțindu-ți soarele pe buze,
Ardeam de nerăbdarea ce o port
În inima-mi ce bate , ca nebuna
La gândul că tu ești doar una
Și aș putea să nu te am ,
Că am să te pierd pentru totdeauna...

pentru I.V.

Mesaj...

Ce bine-ar fi, dacă-ntr-o zi , ți-ai aminti că undeva,
E un nebun simpatic ce te-nțelegea...
Ce bine-ar fi să-ți amintești, ce el cu drag îți povestea,
să știi ,copilă dragă, că el , bucăți din inima-i îți dăruia...

Când îți vei aduce aminte de el, va fi departe,
pe undeva prin lumea mare , va căuta o noua cale,

Să știi, domnița dragă, că o parte din inima lui,
e a ta...

pentru O.M.

Contopirea...

Dacă toți norii cerului s-ar abate asupra mea,
Nu-i așa că ai face să simt doar ploile calde de vara?
Dacă s-ar izbi de mine furtuni necruțătoare,
Nu-i așa că ai face să simt doar briza mării?
Dacă aș fi prins în mijlocul unui război,
Nu-i așa că ai face să simt doar mângâieri tandre?
Nu-i așa că adori copilul din mine, care se joacă prea mult,
enervându-te la culme și aducându-te in pragul disperării?
Nu-i așa că iubești adultul cu chip scorțos ce mă pretind a fi?
Nu-i așa că îmi iubești imperfecțiunile perfecte ,
pe care le repari cu fiecare atingere?
Normal că mă adori...ești plasmuirea imaginației mele!
Ba nu...dacă mi s-ar cere să proiectez o ființă mai perfectă,
prin imperfecțiunea ei, ca tine, în mod cert, aș greși proporțiile... 

Pentru Ș.D.

Cugetare XXXIII

Din seria "cugetările sărmanului Urda" :Degeaba ai foc în suflet, nu se poate aprinde țigara cu el...

Notă de subsol

Cum ar fi fost viața ta fără mine?
Știu, te gândești că ar fi frumos să-mi răspunzi că mai rea.
Eu,însă, îți spun sigur:
N-ai fi știut niciodată cum e să fii iubită cu adevărat,
Nu ai fi aflat cum e să alergi necontenit prin mintea...
și mai ales inima unui om...
Nu ai fi aflat cum e să fii văzută în orice constelație,
Nu ai fi alfat cum e să fii muza ideală...
Nu....
Știu, nu ai aflat nici acum.
Ești prea ocupată să te pierzi în nimicuri cotidiene ,
să alergi după toți cei care ... nu te merită.
Viața ta fără mine, ar fi fost la fel.
Nu ai înțeles nimic, oricum.
Nu vei înțelege dacă vei citi aceste rânduri.
Un lucru știu sigur:
Viața mea ar fi fost mai bună fără tine,
iroseam mai puține sentimente...

Manifest!

Va prinde ura gust de miere,
Când ești sătul de toți și toate,
Când simți că-ți irosești suflarea,
C-ai obosit de toți și toate.

Auzi cum țipă toți la tine,
Să construiești necunoscutul,
Să faci castele de nisip uscat,
Sperând să nu le fure vântul.

Ai vrea să savurezi prezentul,
Ai vrea să elogiezi trecutul,
Tu ești conștient că între ieri și azi,
E infinitul unei zile...

Ce zice fluturele despre tine?
Că irosești decenii învățând...
Că se pierd vieți luptând...
Că ne trăim viața muncind...

Ce dacă vine mâine luminos,
Când azi e numai întuneric?
Ce dac-aprindem mâine becul,
Când azi tânjim în infinitul negru?

Ce dacă pot să fac o iarnă caldă,
Când vara mea , e-o muncă seacă?
De ce dracu mai gândim ,
Când alții vor să muncim?




 

Iubeam himere

Nu înţeleg de ce ţineam la tine,
Nu erai nimic din ceea ce doream,
Erai doar o plasmuire....
A perfecţiunii ce-o speram.

Îmi alergai ,noapte şi zi, prin gând,
Te simţeam păşind pe a mea inimă,
Te visam zâmbin , în falduri diafane,
Erai învăluită în albul de zăpadă pur...

Inamici

Ceasul deşteptător e inamicul meu numărul unu,
Nu-l urăsc fiindcă mă aruncă în realitatea plină de nimicuri incoerente...
Îl urăsc fiindcă mă face să plec de lângă tine, în fiecare dimineaţă.
Mă alungă din visul meu dominat de prezenţa ta...
Mă întreb uneori dacă nu cumva realitate e coşmarul visului
Nu mă pot sătura sa-ţi privesc ochii ce mă îmbie la o linişte precosmică.
Ador să te privesc ore întregi cum dormi, cufundată în vise...
Urăsc sunetul mecanismelor care mă alungă de lângă tine...
Urăsc maşina de distrus vise...
Da, iubirea mea, eşti in mintea mea...
Oricât de mult ar suna , maşinăria monstrusă de la capul patului meu,
Te port , mereu , în inima mea!

Cugetare XXXII

Din seria "cugetările sărmanului Urda" :  Prefăr să mă urăşti că ţi-am spus adevărul, decât că te-am minţit ca să te simţi bine...

Cugetare XXXI

Din seria "cugetările sărmanului Urda":Voi învăţa să tac pentru probleme voastre, când veţi învăţa să vorbiţi pentru ale mele...

Cugetare XXX

Din seria "cugetările sărmanului Urda": Valuta cu cel mai fluctuant curs este iubirea!

Cugetare XXIX Oare?

Din seria "cugetările sărmanului Urda":Dacă am fi atacaţi de cărţile pe care nu le-am citit şi ne-ar apăra cele citite , ar avea cineva vreo şansă?

Revenire

Te arunc în nepăsări pline de iubire primordială, a sărutului ce a făcut lumea...
Lumea născută din iubirea giganţilor ce eram ţinându-ne de mână.
Sper că sufletul meu te va prinde în plasa făcută din zăpada nepăsării tale.
Simt cum visezi răsăritul acela..., pe ţărmul mării noastre vii.
Ştiu că pictezi , la infinit, peisajul montan al existenţei noastre abrupte.
Ştiu că n-ai uitat căldura divină a sufletului meu ce-ţi învăluia trupul în aure , de tandru mister.
Eşti plăsmuirea nevoii mele de a  răsfrânge îmbrăţişări infinite în nebunia efemeră...
Te voi reface din piatra sufletului mei şi te voi ascunde ...
Te voi ascunde de răutatea mistuitoare a lumii.

Viaţa n-are edit post...

Ce bine le-ar fi unora să se poată întoarce în timp şi să şteargă sau să schimbe lucrurile...
Ce bine le-ar fi să-şi poată edita imaginea dimineaţă de dimineaţă înainte de a o afişa...
E plăcut să te poţi întoarce , derulând pe repede înapoi ca să retuşezi trecutul...
Ce bine ne-ar fi tuturor să ne putem juca cu firul acela subţire..
Încâlcit , într-un ritm alarmant, de mâini neştiute, numit...viaţă...
Aş vrea să pot şterge unele lucruri, aş vre să pun altele noi...
Ajung mereu la întrebarile...E mai bine să regreţi că ai facut?
E mai bine să regreţi că n-ai facut?
Un singur lucru ştiu sigur. Nu le pot schimba , nici pe unele , nici pe altele...
Va veni ziua regretelor..., nu numai pentru mine...
Viaţa nu are edit post, delete post sau profile picture...
Viaţa e una şi trebuie trăită cum e ea...

Mama

Mamă dragă , scumpă stea,
Tu , eşti toată viaţa mea.
Eşti lumină, răsărit...
Eşti iubire, infinit...

Mamă dragă, dulce astru.
Eşti raza soarelui ce râde blând,
Lumina răsăritului prea sfânt.
Eşti sărbătoarea mea de zi cu zi.
Îngerul meu , clipă de clipă.
Iubirea mea, în veşnicii.

La mulţi ani , draga mea Mămică!!

Schimbare...străini

Toate se schimbă an de an...
Şi-aş vrea să pot da timpul înapoi
Să te cunosc iar pentru prima oară,
Să fim doi străini , frumoşi...
Ce se privesc în ochi, fără regrete.

Mi-aş dori să nu ştiu cum te cheamă,
Să te pot privi ca prima oară
Să te descopăr , pas cu pas...
Să fii străina nopţii mele...

Ce multe ţi-aş mai spune acum.
Ţi-aş depăna ore-ntregi .
Ne-ar fi chiar luna felinar.
Şi te-aş cuprinde cu ale mele braţe reci...


Nu-i aşa ce bine-ar fi să putem da timpul înapoi?
Să ne întâlnim la infinit cu perosana draga, petru prima oară...
Să fim capabili să o luam de la început fără să regretăm nimic.


https://www.youtube.com/watch?v=hlSbSKNk9f0

Da...

Da , sunt gelos pe bluza pijamalei tale,
Ea poate să doarmă cu tine în braţe
E cea care ştie cel mai bine cum sună inima ta...
Îţi aude respiraţia, noapte de noapte,
Cântecul ei de leagăn e bataia inimii tale,
Îngemănată cu suspine adânci , pline de înţelesuri...
Ea şi perna sunt cele care simt primele,
Cristalele mici , ce curg din ochii tăi,
În nopţile în care adormi tristă.
Sunt cele care se bucură de zâmbetul tău dimineaţa,
Când te trezeşti îmbiată de aromă de cafea...
Uneori mă întreb dacă există ceva mai catifelat,
Ca pielea obrajilor tăi pe care perna o mângâie , noapte de noapte...

De iarna...

Dacă lacrimile sufletului meu s-ar transforma...
în fulgi de zăpadă
aş fi primul care le invidiază...
Ei au voie să-ţi mângâie obrajii, dimineaţa
Ei te conduc pe drumul tău...
Ei se aşează blând în părul tău.
Au voie să fie până ce mor cu tine
Îi laşi să se stingă în căldura palmei tale..
Iţi simt bătăile inimii...
Pulsul tău e ultimul cântec ce-l aud.

Dacă ai putea aduna toata zăpada viselor mele cu tine
Ai putea să-ţi faci o lume a ta,
În care ai fi pe veci stăpână.
Nu te teme, draga mea, deja eşti stăpâna mea.


Sperând să ajung un mare poet...La mulţi ani, Domn al limbii Române , Mihai Eminescu!

Cugetare XXVIII

Din seria "cugetarile sarmanului Urda": Unele fete sunt ca bomboanele "Ferrero Rocher" , cu ambalaj stralucitor şi negre la interior...

Cugetare XXVII

Din seria "cugetarile sarmanului Urda":Daca primesti sufletul unei fete, dar vrei doar carcasa, lasa-le pentru altul care ia pachetul complet...

Cugetare XXVI

Din seria "cugetarile sarmanului Urda" : Prefer ca ceea ce ramane la o fata , in urma mea, sa fie in minte si in suflet. Acolo nu se poate spala...

Nori...

Sărim din nor în nor şi vrem,
Să credem că avem,
O plasă de siguranţă ,
 în care să cădem.

Când norul dispare,
Ne lovim de-asfaltul realităţii,
Dulcea suferinţă de-a fi om.

Uităm de norii , care ,
ne fereau de lumea mare.

Reşedinţa mea celestă,
se ascunde înspre zori
şi simt realitatea,
printre anii zburători.

Visare Realizare

Şi dacă într-o zi te-ai lovi de visul meu?
Ai vedea că semănaţi prea puţin să-mi pese de tine?
Himera aceea ce-o visez noapte şi zi,
e departe de a fi , decăzută ca şi tine.

Vei crede poate că sunt rău că spun exact ce vreau şi simt
Nu meriţi , nimic, copilă dragă, nimic din viaţa mea...din lumea toată...
Te-ai pierdut , copil frumos ,  şi nu vreau să te caut
Rămâi în lumea ta , prea bună , dar să nu încerci să-mi fii din nou stăpână,
Căci la inima-mi nebună nu e leac de stăpânire...
Iar visarea ce m-apasă nu din sufletul tau vine...
Plasmuirea frumuseţii ce doresc în a mea viaţă,
Nu vei fi , nicicând din nou , copilă...