Tragem linie

Acum că ați tras linie, 
Unii la final, unii peste nume, în lista de iubiri
Ați pierdut, piese de muzeu, sau doar rebuturi,
Păcat că n-ați aflat la timp, 
Deși vi s-a spus, tare, raspicat și des, 
Orice  vi s-ar fi  spus, nu ați fi înțeles
Folosim aceeași limbă, diferența-i în dialect,
Eu am graiul unei inimi sincere, 
Voi, auziti ce vă convine,
Nu vă obosiți să-mi dați vreun rost, 
Mă scuzați că v-am jignit cu adevăruri,
Sau cel putin cu ce cred eu... 
Nu vă pasa... nu mă contraziceți, 
Poate totuși e cum zic eu... 
Sau poate la ținuta voastră morala, 
Nu se cade...
E bine c-ați tras linie, bilanțul trebuia făcut 
La mine e mai simplu, 
Număr cicatrici pe inima și știu exact ce am făcut... 
Bine c-au venit, bine că se duc, 
Un an nou, un nou început, 
Plini de mulțumire, împăcați cu ce-a trecut, 
Vom trai și vom vedea ce va fi de facut...

Te-ai rupt...

Ai încercat, zadarnic, să dispari din sufletul meu,
Ai rupt fiecare pagină a cărții, scrisă despre tine,
Dar ai uitat să te ștergi din cuprins...
Așa că sufletul meu, te-a cuprins, la loc, în brațe.

Am obosit...

M-a lovit un dor de casă,
De-aş porni, nebun, pe jos. 
Sunt sătul şi mi-e amar,
Să vād că soarta mi-e decisă 
De nişte inşi ce vor să credem,
Că orice facem e-n-zadar.
Şi-au pus un "doctor" ca şi nume,
Or fi având acelaşi tată, 
De mame, nu spunem nimic 
Amintiri, nu au demult,
Au doar un dor, nebun, de muncă, 
I-a lovit direct în cap, 
Acum sunt sobri, plini de sfaturi,
Au expertiza unui geniu, dar... 
Nu pe domeniu...
Acum, în prag de sărbatoare, 
Îmi permit doar o urare, 
Le doresc numai de bine, 
Să-i lovească o amintire, 
Cea de când erau ca noi, 
Poate-i prinde şi conştiința, 
Poate că devin umani...
În rest să le fie masa plină, 
Şi în viață doar lumină...

Sarcasm

Să zâmbești frumos când vor lua mulajul...
Mulajul pentru statuie, n-ai aflat?
Au spus și la radio, am uitat, tu...
nu asculți radioul, e sub demnitatea ta
Ai fost numită cea mai perfectă fată din lume,
Au inventat și grad de comparație pentru tine,
Și dintre toți, tocmai pe mine m-au chemat la dezvelire,
Pe mine, care n-am avut ocazia nici sa te-nvelesc...
Să-mi spui, te rog ce aș putea să spun...căci eu..
ți-am spus destule...
Știu, Știu, mi s-a explicat, mi-a spus secretara ta,
a fost o neînțelegere la mijloc, o sincronizare proastă,
nu știai ce simt pentru tine,
iar eu, nu știam ca iubirea are fus orar.
Da, sunt convins că-ți pare rău...

Nu, nu e nici o statuie, dar în inima mea era,
Nu,  n-ai cum să fii perfectă, dar eu...te vedeam,
Nu, n-ai cum să ai regrete, probabil nu știai că existam,
Nu, iubirea n-are timp și n-are spațiu, dar a lăsat un gol adânc,
Nu, nu mai zâmbi, îți strici machiajul și oricum,
în zâmbetele tale, nu mai cred demult....

Acolo

Dacă m-aș trezi într-o zi și n-aș ști cine ești,
ți-ar păsa?
Ai vrea să te cunosc? Ai vrea să mi te prezinți?
Dacă ai putea să alegi între a-mi aminti cine ești
și a lua totul de la început, ce ai alege?
Mi-ai spune ce crezi că însemni pentru mine?
Ce ți-ar dicta sufletul să-mi spui?
Știu, nu sunt și n-am fost ,nici măcar pe aprope,
de sufletul tău...
De data asta mi-ai spune adevărul?
Ai mai juca acel joc?
Știu, nu ți-a păsat și nici nu-ți pasă,
n-ai simțit și nici nu vrei....
Aici în lumea sentimentelor mele, e aerul mai greu,
mă tem că ți-ar face rău...
Era frumos dacă-mi spuneai,
În lumea sentimentelor lui...lor... te-ai încadrat perfect,
M-ai făcut să cred că acolo trebuia să fii.