Mi-ai dat drumul la mână,
Ți-am dat sufletu-mi pe tavă,
Ai dispărut, în seara aceea,
Când ploua de parcă...
Universul îmi plângea de milă,
Din ochii-ți negrii se revărsa noaptea,
Din părul tău,brunet, curgeau stele,
Din ochii sufletului meu, ce încă mai plângea,
Curgeau amintiri, ce nu le-am trăit decât în mintea mea,
Din ochii mei curgeau vise,
Lună mă veghea, arzând de dor,
Lupii urlau dezmierdător,
Brazii se-aplecau cu milă,
Din conurile lor primeam coroana,
Coroana ce-ți era menită ție...
Ai rămas, pe veci, o amăgire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu