Privighetoarea...

Mai știi privighetoarea care ne cânta în fiecare dimineața în geam?
M-a întrebat dimineață de tine...și a plecat.
Am auzit-o , mai târziu , acompaniind o lebădă, pe lac...

Inutil..

Mă strigă volumul de poezii de dragoste din bibliotecă,
I-am spus că strigă degeaba...
nu am la cine să mă gândesc citindu-l...

Iepurița

Răspund la a ta provocare,
Spunându-ți o întâmplare,
Despre o iepuriță,
Drăguțică , pofticioasă.
După morcov mai mereu
Hopa-hop hopa-hop,
A picat direct în bot,
Și-a primit un morcovel,
De la un dulce băiețel,
Care galeș îi zâmbea,
Morcovel îi oferea,
Și așa iepurița mea,
Toată ziua ronțăia...
Mai dădea și din codiță,
Țopăia din când în când,
Iară când dădea din bot,
Morcovel primea pe loc.

Mulțumesc pentru provocare , T.C.

Sânzienele

Ce frumoasă erai aseară....
Erai în visul meu...
Purtai rochia aceea , albă...
și alergai pe un câmp plin de flori galbene,
sînziene trebuie să fi fost.
Dansul tău frenetic prin câmpul înflorit,
părea un ritual magic, soarele stătea să apună,
stătea să te privească...
Se spune că în noaptea de  Sânziene fetele își visează ursitul,
probabil că zânele acelea au făcut o excepție,
mi-au trimis și mie  un vis premonitoriu...
Oare la mine visul are aceeași interpretare ,
sau se interpretează invers?
Ritualul tău a reușit. Ai rămas întipărită, pe veci,
în inima mea cu ...
ochii tăi verzi, rochia aceea... și zâmbetul...
Erai plină de viață, cu un zâmbet fermecător...
erai doar...în visul meu...

Amintiri...

Nu știam că există atâtea tipuri de furtuni,
apoi te-am cunoscut pe tine...
Era seara aceea, în care îmbrățișarea noastră,
părea că luminează mai puternic decât orice stea.
Nu voi putea uita niciodată cum inimile noatre băteau sincron,
sau căldura lacrimilor tale ce mi-au atins obrajii,
aprinzând în mine un foc neobișnuit...
Nu am simțit niciodată o furtună tropicală,
dar sunt sigur că ai stârnit una, în inima mea...

Ciudat...

Ciudat...
Credeam atât de multe despre lume,
dar puține s-au dovedit a fi adevărate,
cel puțin până acum...
Oare vor dispărea și certitudinile de azi,
precum cele de ieri?
De exemplu dacă azi gravitația mă oprește din zburat,
voi putea, oare, să zbor?
Dacă azi cerul e albastru, va putea fi mâine roșu sau verde?
Câte dintre certitudinile noastre de ieri, azi sunt amintiri
și câte dintre certitudinile noastre de azi, mâine,
când ne vom trezi, vor fi doar amintiri?
Ciudat ...
Aveam certitudinea că ...
Avem oare vreo certitudine ?

Primele cuvinte...

Ce cuvânt ai rostit prima oară?
Mama!Tata!
Știai cu adevărat ce înseamnă?
Dacă ai putea alege ce cuvât să înveți primul,
ce cuvânt ai alege?
Eu aș alege "iubire" !
scurt și cuprinzător...
eu un cuvânt cât un univers,
cuprinde mama ,tata, bunica ,bunicul
tu..eu..el..ea..
ne curpinde pe toți!
Ce ar fi dacă bebelușii ar spune "Te iubesc!"?
Ar fi cea mai sinceră declarație de dragoste văzută de omenire...
Ce frumos ar fi ca fințele acelea micuțe, ce emană
energii pozitive, să-și declare iubirea,
iubirea pentru mamă, pentru tată , pentru bunici
Iubirea e cel mai cuprinzător concept...
Ce bine ar fi să fie primul cuvânt învățat de oameni,
Poate ar învăța și ce însemnă, și să-l simtă...

Vreau!

Vreau să te văd și mâine, cum voiam să te văd ieri
și cum aș vrea să te văd pe veci...
Ai o strălucire-aparte ce-mi îmbată orice simț
Ochii tăi... ce infinit sublim , în care m-am pierdut definitiv...
Verdele , incert , ce-mi amintea de-o pajiște unde zburdă ,
zglobii, cete de copii,
frunza primului trandafir ce ți-l voi dărui cândva...
Nu-i așa ce bine se potrivesc ochii noștri?
verdele -pământul , albastrul- cerul 
În universul meu hieratic suntem de mult hărăziți,
unul altuia ,  pentru eternitate...
Zâmbetul tău , se remarcă prin discreție,
îmi sărută sufletul și fuge , ca un copil ce tocmai
a furat o bombana și se ascunde  să o savureze...
Vreau să te revăd și mâine , cum voiam să te văd azi,
și voi vrea pe veci...

Cugetare XXXVI

Din seria "cugetările sărmanului Urda": Câteodată mai târziu înseamnă prea târziu...