Cugetare XXV

Din seria "cugetarile sarmanului Urda":Cu atatea romante in cap , nu mai am loc pentru nimeni in inima , sau ce a mai ramas din ea...

Multumesc de inspiratie , piticot M&M

Urare!

Vine ziua de Crăciun,
Toţi sperăm la ce-i mai bun
Visăm să găsim sub brad ,
Ce ne e nouă mai drag.
Fericire, împlinire,sănătate, bucurie...

Copilul din noi s-a trezit,
Primul la brad a sosit,
Iar lumina-i din privire,
Reflectă numai bucurie,
Îi are pe ai lui aproape ,
are multă sănătate
Mai visează la iubire...,bogăţie...
Ele vin cu timpul...se duc ca gândul,
Iar copil , va rămâne , să viseze...

Sărmanul Urda vă doreşte sărbători frumoase, pline de vise împlinite, sănătate , iubire , fericire şi belşug.

Îmbrăţisări infinite...

Şi dacă într-o zi te-aş îmbrăţişa şi nu ţi-aş mai da drumul?
Nu te-ar sufoca atâta iubire revărsată prin puterea braţelor mele?
Nu ai aluneca printre degetele mele dacă te-aş strânge prea tare?
Mi-ai putea suporta trupul făcându-se unul cu al tău?
Dacă inimile noastre ar bate sincron, în acelaşi trup...
Sufletul nostru ar fi pulsaţia întregului univers...
Iar noi...infiniţi...

Fum-Creaţie

Şi fumul o învaluia în mister,
misterul îi dădea farmec.
Semăna tot mai mult cu Galateea mea
cea mult visată.
Eram un Pygmalion bolnav ce fuma trist,
iar ea strălucea în aura de mister,
energie pură ce-i ieşea din ochii ucigători,
Galateea mea cu ochii de gorgonă.
Iar eu Perseul împietrit ce-o visam necontenit...

Vreau să urlu!

Pentru că-mi vine să urlu şi nu pot,
pentru că mă doare pieptul de atâta dor...
Şi dac-aş urla, ce rost ar avea?
Cine stă s-asculte un copil nebun?
că de m-ar asculta , prea multe n-ar afla,
că e frumoasă şi e grea viaţa mea.
Văd cum trec adulţii ce-au uitat,
viaţa de adolescent pe unde i-a purtat.
Văd cum trec copii ce-ar visa
că viaţa lor nu va fi aşa,
Mă văd pe mine-n ochii lor...
Ştiu că n-are rost să strig de greu şi dor...

Partaj

Îţi las totul, pe-o iubire
lasa-mi doar acea mândrie,
că iubeam un suflet bun
ce nu-şi dorea un biet nebun.

Peste ani şi ani de zile
când în treacăt vei vedea,
un bătrân cu ochi albaştri,
ce sufletul , demult , ti-l dăruia...

Zâmbeşte-i ,cum doar tu ştiai s-o faci,
căci el iubea copilăria ,
ce din sufletu-ţi ieşea..

Emoţie...

Dacă râd , dacă plâng,
tot te am pe tine-n gând
şi e greu să pot uita
cum zâmbeai, cum râdeai, cum plângeai...

Dacă râd, dacă plâng...
Ce vă pasă , vouă , oameni?
Că de-aş fi ,
lucru mare nu ar fi...

Dacă suntem , dacă sunt
Voi păstra mereu în gând
amintirele frumoase,
ca dintr-o poveste scose...

Suflete-mi am să-l închid,
prea mult a suferit
Las' să doarmă,
L-om trezi la primăvară...

Suflete...

Şi dacă sufletul meu ar fi pe corzile unui pian?
Nu-i aşa că ţi-ar face o deosebită plăcere să cânţi la el ,
ştiind că mă răneşti?
Ai cânta cele mai lungi melodii ,doar ca să fii sigură
că nu rămâne nimic din sufletul meu.
Să mă răzbun...ar fi banal...tu nu ai putea fi un pian
Ai putea să fii o vioară...
Te-aş lăsa să zaci la infinit,
Căci sulfetul meu se va auzi din pian, iar tu
vei tăcea pe veci, prea buna mea distrugere iminentă...