Logică negativă

Dintre cel care te ochește și cel care se pune între tine și glonț, tu îl mituiești pe cel care te împușcă, în speranța că nu va trage direct în inimă...
Sau...
Dintre cel care a tras în tine şi cel care s-a pus între tine şi glonţ, tu îi mulţumeşti trãgãtorului, cã nu a tras spre inimã...

Te pierd...

Mâna mea îți alinta formele divine,
Iar tu mă priveai fix în ochi,
Ca-ntr-un legământ sacru,
Dureros de sinceră privirea ta,
Ce-mi spunea că perfecțiunea ți-e străină,
Nu puteai simți cum sufletul meu, ce se mutase în palmă,
Îți invada fiecare celulă a pielii,
Făcându-te tot mai frumoasă, clipă de clipă,
E ucigător să-ți simți sufletul,
construind castele de nisip, la malul mării,
în mijlocul furtunii,
Apoi te simți singur,singur, mângâind o statuie de ceară,
Ce se topește, puțin câte puțin la fiecare atingere...
O reface oricine, dar cum o vedeai tu....
N-o va vedea nimeni, iar ea nici nu știe,
Nu simte, cum se pierde picătură cu picătură...

Cugetare XLII

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda":Oricine poate face ceea  ce eu nu pot, este ori demn de respect, ori demn de milă.

Cugetare XLI

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda":Epava sufletului meu va fi soclul statuii tale...

Cădere...

Sunt sătul și mi-e amar,
Să tot alerg în zadar,
Să-ți făuresc din suflet stele,
Să-ți fac salbă de mărgele,
Să le-arunci pe foc, să ardă,
Să-mi văd sufletul epavă,
Pentru ochii negrii, goi,
Și părul brun, ca de tăciune,
Tăciune ce-a rămas din stele
Aruncată-n joc nebun,
Nu-ți folosesc bucăți de suflet,
Și-ai să plângi amar, cu dor,
După-al meu nebun amor.
Sper să nu te-ajungă a mea durere,
Căutam în sufletu-ți refugiu,
Dar m-am lovit iar de trecut....
Vei înțelege cândva , draga mea..

14.01.2016 3:14

Cugetare XL Jocuri

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda":Poker-ul e singurul joc care ar trebui jucat la două capete...

Copil...

Dormi, copil nebun,
Ai suferit destul,
Lasă-ți sufeltul în pace,
Nu-l mai certa, săracul,
Nu e singurul de vină,
Că suferi ca un câine,
Nu-l face să plângă amar,
De dragul ochiilor, fără habar,
Că-i visezi noapte și zi
Ei se duc spre miazănoapte,
Tu râvnești la miazăzi,
Nu mai plânge, orice-ar fi
Va veni și vremea ta,
Nu mai plânge după ea...

Eterna..

Mi-ai dat drumul la mână,
Ți-am dat sufletu-mi pe tavă,
Ai dispărut, în seara aceea,
Când ploua de parcă...
Universul îmi plângea de milă,
Din ochii-ți negrii se revărsa noaptea,
Din părul tău,brunet, curgeau stele,
Din ochii sufletului meu, ce încă mai plângea,
Curgeau amintiri, ce nu le-am trăit decât în mintea mea,
Din ochii mei curgeau vise,
Lună mă veghea, arzând de dor,
Lupii urlau dezmierdător,
Brazii se-aplecau cu milă,
Din conurile lor primeam coroana,
Coroana ce-ți era menită ție...
Ai rămas, pe veci, o amăgire...

Spre final...

Ce mut te poate face o pereche de ochi,
Ce tare te poate orbi o pereche de buze,
Arunci frânturi de suflet în neant,
Sperând că vor ajunge-a săruta,
Sufletul cald și blând ce-l vezi în ea....
Le prinde în zbor, le suflă vioi în vânt,
Și vezi cum ochii se-ndreaptă la altul,
Cum buzele-i șoptesc cuvinte neștiute,
Rămâi singur și trist...
Lipind cioburile, celui ce a fost cândva...
Sufletul tău...