Obișnuiam să iubesc noaptea,
Apoi ai apărut tu, de atunci...
Noaptea îmi amintește de ochii și părul tău,
Vorbeam ore întregi cu luna,
Acum o invidiez, toată noaptea,
te veghează din colțul ferestrei tale.
Adoram un apus cu cer senin în serile de vară,
Acum mi se pare că ultima rază, ce mi se cuvine mie,
Soarele, o dăruiește amândurora, parcă ar vrea să mă întărâte.
Obișnuiam să iubesc viața, apoi ai apărut tu,
De atunci... te iubesc pe tine!
