Mâinile mele îți modelau abil trupul,
Iar sufletul meu se scurgea, lin prin fiecare por pe pielea ta,
Simțeam cum ardea ceva mocnit în mine ,
Fumul ieșea și te învăluia într-o aura de mister, nemaivăzut.
Ai început să gemi, ușor, de plăcere,
Știam că sufletul tău se descătușase și alerga vesel spre al meu,
Nu mi-ai mai spus nici până atunci, sau de atunci,
să nu iau mâinile de pe tine...
Mă lăsai să te posed în cel mai sublim mod posibil.
Sunt destul de sigur că egoul meu prinsese aripi,
Dar nu îndrăznea să se miște, de teamă să nu curme vraja,
Chiar făceam magie cu mâinile mele.
Pentru o clipă, chiar am fost acolo, unul pentru celălalt....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu