Mai știi?
Bineînțeles că nu mai știi,
Nici n-ai știut vreodată,
Alergam noapte de noapte la geamul tău,
Visam ore întregi clipa când vei apărea,
O secundă, într-o noapte din o mie să te fi văzut
și totul devenea mai frumos, mai clar...
pluteam spre casă îmbătat de privirea aceea,
eram nebun, sau poate acum sunt nebun....
fiecare clipă în care îmi erai aproape,
era pentru mine un secol de bucurie pură...
I-am văzut și pe ei, pe toți...profanii,
se perindau prin dormitorul tău,
fără să știe ce astru au în brațele lor,
veneau, plecau și iar veneau, ei alții, nu conta,
în sufletul meu, rămâneai a mea.
nețărmurit era dorul ce mă ducea mereu spre geamul tău,
noapte de noapte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu