Dilema

Am o dilemă ce nu-mi dă pace,
Și-aș porni spre răsărit,
Să văd ce dor la tine mă întoarce.
Aș vrea să te privesc doar în tăcere,
Să simt cum vine sufletu-ți spre mine,
Și-a mei ochi, străpunși de-atâta bine,
Să-închidă pecetea ce mi-ai pus pe suflet,
S-adorm cu gândul doar la tine...
Ce bine-ar fi fost să nu fie un vis,
Cel în care mă săruți plin de amor,
Dar în coșmarul ce-ai stârnit,
Eu sunt singurul actor...
Cu dilema-n gând și sufletul arzând,
Mă-ntorc, rănit, nebun și singur,
Pe calea unde noi ne-am întâlnit,
Sperând să pot întoarce timpul,
Dorind să nu te fi văzut vreodată,
Căci uitarea nu m-alină,
amintirile...