M-aș bucura să nu te fi văzut vreodată,
Nu mi-ar păsa, de n-aș ști cine ești,
Nu mi-ar plânge sufletul, aprins de dor,
Să te privesc în ochi, doar o secundă,
Să văd cum mă privești cu milă,
Ști foarte bine ce doruri mă doboară,
Și nu-ți pasă, cât de puțin, ți-e sufletul,
Plin de venin, și ochii, ce nășteau cer albăstrui,
Acum nasc, pe-ai mei obraji, furtuni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu