Diametre

Stăm, diametral opus, pe-un nor ce fulgeră alene,
Nu ne ating nici ploi, nici soare,
Ne dor doar vorbe aruncate-n van,
Săgeți, ce nu le mai putem întorce,
Facem bilanțul la final de veac,
Să realizăm că am trăit, o clipă,
O viața irosita-n vânt,
Între de ce și cum adică...
De ce n-ai mai dat vreun semn?
Cum adică îți e dor de mine?
De ce chiar dorești să pleci?
Cum adică încă mă iubești?
De ce te dor vorbele mele?
Cum adică mă mai vrei în viața ta?
De ce....

Consemn...

Am înțeles, vă doare, am să tac,
În locul meu nu va vorbi vreo piatră,
Nu va saluta vreun urs, hain cu botu-i plin de sânge,
Veți fi-mpacați cu liniștea voastră...

Îmi cer scuze, știam că nu vă pasă,
Vedeam cum ma priviți cu indiferență,
Nu știam că ascultați cu-atâta interes,
Eu vă spuneam ce cred în viață,
Iar voi, credeați că totul are dublu sens...

Ați tălmăcit și punctul de final,
S-a făcut virgula, de plâns...
Iar eu, vă las, nu mai vorbesc,

Credeați că-i ura care strigă-n mine,
Dar eu altă gest de dragoste nu am,
Decât a spune ce se-ascunde-n mine,
Să fiu cinstit pân la final...
Vă las în compania celor ce vă cântă-n strună,
Și vă lasă să visați în van...
Vă spun că sunteți stele,
Voi, umbre pe un paravan!

Ascult și tac, dar tot gândesc...

Dialog imaginar...

el: Spune-mi ceva inspirant!
ea :Te iubesc!
el: Ce-ai spune dacă te-aș lua în brațe și nu ți-aș mai da drumul vreodată?
ea: De ce ai face asta?
el: Vreau să ascult cum inimile noastre bat în rezonanță pe vecie...
ea: Doar atât?
el: Aș vrea să-ți privesc ochii pentru totdeauna
ea: Și dacă adormi?
el: Îi văd oricum în vis...de fapt, când sunt cu tine, nu-mi dau seama când visez și când nu...
ea: Încă nu mi-ai spus dacă mă iubești sau nu
el: Nu știu!
ea:Cum adică nu știi?
el: Inima și sufletul meu sunt la tine...

Pamfletul Muzelor

Fac ce fac și iar n-am muză,
O situație ce m-amuză,
Ba că au gusturi cam proaste,
Ba că sunt puțin distrase,
Le ia câte-un Don Juan Demarco,
Ce-o fi făcând el cu arcu?
Câte-un Casanova, beat,
Cu dume cam de... agățat,
Trage Cupidon săracu,
Te-ar putea bate Iracu',
Cu ținta, ce-i drept stă cam prost,
Lovește câte-un libidinos,
Ce multe, nu are a spune,
Se pricepe doar la...
Bine c-au ei muze bune,
Când le văd, ei, fac doar spume,
Cu gura, cam au de lucrat,
Dar n-au versuri de recitat....

#nohate

Amnezie...

Ar fi perfect dacă mi-aș aminti,
Măcar un lucru despre tine,
Știu doar c-ai ochii superbi,
Și-un zâmbet ce nu-l pot uita...
Era mai ușor de mă lăsai,
Să te cunosc mai bine, draga mea,
Ți s-a părut mai amuzant,
Să vezi cum încerc în van,
Perseverez în inutilitate,
Și nu cunosc nimic din viața ta,
Dar totuși, nu te pot uita,
Exiști, cumva lăuntric,
Uite aici..., în ființa mea...

Cugetare XLIV

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda": Puțini oameni pot să-ți ofere totul fără teama de a pierde ceva...

De 8 Martie

Ce dacă nu vă înțelegem?
Ce dacă suntem siguri că greșiți?
Noi vrem doar să știm că ne iubiți.
Zâmbete și ochi adânci,
Ce-aduc soare și furtuni,
Ce schimbă lume cu-o clipire,
Iar noi, înverșunați până la moarte,
Cu o singură dorință-n gând și suflet....
Să știți că noi... vă prețuim...

Doamnelor și domnișoarelor din Rotaract

Îmi pare...

Îmi pare c-a trecut un veac, agale,
Cât te priveam, adânc, în ochi,
Dar nu mai văd nici dor, nici soare,
Văd amintiri ce nu le pot uita,
Îmi văd durerea, care vine,
Tocmai din privirea ta...
Și-mi pare rău că nu mă pot minți,
C-a fost un joc, ce nu-l mai vrei,
E jocul tău, cu alte reguli,
Oricât de mult eu le-aș urma,
Tu le-ai schimba la infinit...
Iar eu.... să pierd, îmi e sortit.

Sensuri

Ceva mocnit ardea în tine,
Și mă simțeam dator să strig dup-ajutor,
Strigam cu mintea, sufletul și vocea,
Poate aude cineva, măcar ce-a rămas,
Să putem salva, iar ochii tăi ardeau, necontenit...
Am înțeles, târziu, tardiv, că nu voiai să fii salvată,
Focul tău te definea, eram eu, cel ce ardea,
Mocnit, în preajma ta...