Ultima

Da, o vreme voi tăcea,
Nu știu cui va păsa,
Pe nimeni nu va deranja,
Nu cred că am încurcat,
 Iar acum, am plecat...

Meniu

Bună Seara!
Meniul din această seară cuprinde:
Suflet pe tavă cu garnitură de tristeți cotidiene.
Merge perfect un vin roșu al uitării!
A! Nu serviți suflet, am înțeles, nu mai e la modă,
Ce v-aș putea recomanda? Ce mai e oare de bun gust?
V-aș putea oferi un pahar de vodka cu gheață,
merge perfect cu o friptură de limbi de porc,
cu garnitură de varză...
Mă scuzați, nu știam că sunteți la dietă...
Poate doriți un cocktail de regrete inutile,
Sau unul de "hai să nu stricăm ceva frumos".
Am văzut că preferați florile.
Vă servesc o dulceață de trandafiri albi!
Nu dă greș niciodată!

Construcții

Dacă toate speranțele mele,
S-ar transforma, subit, în cărămizi,
Blocul construit cu ele ar putea atinge cerul,
Dar mi-e frică să ating acel infinit,
Mă sperie culoarea, îmi aduce aminte...
Dulce poate fi uitarea în care-am îngropat,
orice regret...
Voi construi case pe cel mult două nivele,
Cartiere, orașe, țări, iar pe ultima....
Îmi voi scrijeli numele, alături de al tău
măcar în eternitate,
să fim pe veci împreună...

Mila...

M-aș bucura să nu te fi văzut vreodată,
Nu mi-ar păsa, de n-aș ști cine ești,
Nu mi-ar plânge sufletul, aprins de dor,
Să te privesc în ochi, doar o secundă,
Să văd cum mă privești cu milă,
Ști foarte bine ce doruri mă doboară,
Și nu-ți pasă, cât de puțin, ți-e sufletul,
Plin de venin, și ochii, ce nășteau cer albăstrui,
Acum nasc, pe-ai mei obraji, furtuni...

Cugetare XLV

Din seria "cugetările sărmanului (student) Urda": Unele domnișoare nu mânâncă porc, în schimb ies cu el în oraș și îl alintă "iubi", iar apoi, stau la o dietă pe bază de palme date în oglindă....

Miresme...

Ador amintirea acelei dimineți de primăvară,
Drumul de la ușa casei la pat,
nu mi s-a părut niciodata mai scurt...
Pluteam, pur și simplu într-un nor,
de mireasmă fină și ultimii aburi de alcool.
Știam prea bine mirosul ce-mi îmbăta simțurile,
făcându-mi inima s-o ia razna.
Parfumul tău, ce s-a ascuns, discret,
pe gulerul cămășii mele, parcă ar fi știut,
cu siguranță știa, știa că te îmbrățișez,
cu gândul să nu-ți mai dau drumul vreodată...
Nu știam ce doare mai tare, mahmureala,
ce se instaura vertiginos, în fiecare parte a corpului,
sau pieptul, în care bătea, frenetic, o inimă nebună...
Oricum nu mai conta, singurul lucru ce-l știam,
erai tu...