Îmi pare c-a trecut un veac, agale,
Cât te priveam, adânc, în ochi,
Dar nu mai văd nici dor, nici soare,
Văd amintiri ce nu le pot uita,
Îmi văd durerea, care vine,
Tocmai din privirea ta...
Și-mi pare rău că nu mă pot minți,
C-a fost un joc, ce nu-l mai vrei,
E jocul tău, cu alte reguli,
Oricât de mult eu le-aș urma,
Tu le-ai schimba la infinit...
Iar eu.... să pierd, îmi e sortit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu