Vreau!

Vreau să te văd și mâine, cum voiam să te văd ieri
și cum aș vrea să te văd pe veci...
Ai o strălucire-aparte ce-mi îmbată orice simț
Ochii tăi... ce infinit sublim , în care m-am pierdut definitiv...
Verdele , incert , ce-mi amintea de-o pajiște unde zburdă ,
zglobii, cete de copii,
frunza primului trandafir ce ți-l voi dărui cândva...
Nu-i așa ce bine se potrivesc ochii noștri?
verdele -pământul , albastrul- cerul 
În universul meu hieratic suntem de mult hărăziți,
unul altuia ,  pentru eternitate...
Zâmbetul tău , se remarcă prin discreție,
îmi sărută sufletul și fuge , ca un copil ce tocmai
a furat o bombana și se ascunde  să o savureze...
Vreau să te revăd și mâine , cum voiam să te văd azi,
și voi vrea pe veci...