De iarna...

Dacă lacrimile sufletului meu s-ar transforma...
în fulgi de zăpadă
aş fi primul care le invidiază...
Ei au voie să-ţi mângâie obrajii, dimineaţa
Ei te conduc pe drumul tău...
Ei se aşează blând în părul tău.
Au voie să fie până ce mor cu tine
Îi laşi să se stingă în căldura palmei tale..
Iţi simt bătăile inimii...
Pulsul tău e ultimul cântec ce-l aud.

Dacă ai putea aduna toata zăpada viselor mele cu tine
Ai putea să-ţi faci o lume a ta,
În care ai fi pe veci stăpână.
Nu te teme, draga mea, deja eşti stăpâna mea.


Sperând să ajung un mare poet...La mulţi ani, Domn al limbii Române , Mihai Eminescu!