Vânzătorii...

Într-o piaţă oarecare erau două tarabe faţă în faţă ,dar comercianţii  vindeau lucruri total diferite. Primul vindea suflete, iar cel de-al doilea vindea trupuri.Trecând prin faţa lor nu vedeai decât că unul din ei are mereu clienţi, iar celălalt niciodata.
-De ce nu ai clineţi?
-Eu vând ce nimeni nu doreşte...
-Ce anume? Eu vad doar sticle goale!
-Eşti unul din ei ... niciunul din cei care nu caută marfa mea , nu vede ce este în aceste sticle.
-Şi ce este în sticle ,aşa frumos?
-Suflete copile,suflete...
-Ce să fac cu un suflet?
-Tu ce faci cu al tău?
-Nimic!Iubesc!
-Sufletele mele,asta fac , iubesc!
-Lasă-l, baiate, ce cauţi tu e la mine!
-Tu ce vinzi?
-Trupuri, baiete, cele mai bune!
-Aşa e, în sticlele tale văd forme diafane ale unor femei frumoase!
-Eşti unul din cei mulţi băiete, ai suflet degeaba...
-Lasă-l, e clientul meu! Hai băiete , alege!
Baiatul şi-a ales un trup frumos şi a plecat fericit.Ce nu ştia bietul baiat era crudul adevar , după un timp frumuseţea trupului a dispărut. S-a întors , bătrân fiind la cei doi vânzători şi a cumparat un suflet frumos, de data aceasta le vedea, copilul se maturizase, înţelegea valoarea iubirii.
-Băiete , ai crescut, începi să descoperi adevărul...O vezi pe fetiţa de acolo?
-Da. Ce e cu ea?
-Face aceeaşi greşeală ca tine, a ales un corp..., deşi s-a întâmplat ceva ciudat când a venit la taraba mea ...Un suflet a ieşit singur din borcan şi a mers la ea...
-A refuzat un suflet?
-Da, aşa fac toate...vor frumuseţe, dar uită de suflet şi ajung , la fel ca tine, să regrete...