Dracu s-o ducă , dragoste nebună
Ce-ngheaţă a mea inimă prea bună.
Oribil sentiment , care te face sclav
Şi nu-ţi mai aparţii , în veci
M-am săturat să cad din formă-n formă,
Să n-am o stare doar a mea!
Mereu aleargă cineva, neîncetat ,
Prin mintea mea. Obosesc eu,
Privind fantasma ce se pierde-n mintea mea.
Aş fugi de dorul ei, dar gândul ei, e ocupat,
Aleargă un nebun ,distant prin el , iar eu...
Eu sufăr si mă tem , să nu frânga cineva
Frumuseţea ei fragila , ce se joacă-n mintea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu