Roşcată nebună, cu părul de foc,
Cu corpul de nimfă şi ochii de zeiţă,
Frumuseţea lumii, stăpână a tot.
Dă-mi voie, frumoaso, sub ochi-ţi să
stau,
Să gust din iubirea ce ochi-ți o dau.
Asemeni Gorgonei ce pietre din oameni
făcea
Cu aspra-i privire,
Aşa cu dulceaţa privirii tale,
sufletu-mi stăpâneşti
Şi rămâi în el pe veci...
Pentru Şefuţa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu