Iar şi iar...

Dacă nu aş fi groaznic cu tine,
nu aş avea de ce să-mi cer scuze mereu...
Îţi poţi închipui ,iubirea mea, ce greu ar fi,
dacă nu ai avea de ce să mă ierţi mereu?
Dacă am fi mereu perfecţi,
noi ,orice există în noi ,orice există între noi
nu ar trebui reînnoit periodic...
Ar fi teribil să fiu mereu acelaşi,
te-ai plictisi, iar tu...
fiecare grimasă ce lasă să ţi se vadă
micile imperfecţiuni, fiecare copilărie...
imperfecţiunea ta e perfectă. Eşti perfectă!
perfecţiunea ta, formată din mici dezastre e în continua schimbare.
Sunt zilnic tot mai aproape de tine şi tot mai departe de a te descoperi...
Dacă nu ne-am reînnoi mereu , substanţa metafizică dintre noi s-ar stinge
Pe cine ai mai certa până la lacrimi ca apoi să-ţi adoarmă liniştit în braţe?
Cine ar mai pleca furios ca apoi să vină cu ciocolata ta preferată?
Suntem două imperfecţiuni perfecte, draga mea...