Sunt demn!

Sunt demn , chiar până la prostie

Sunt demn şi ştiu ce-ar trebui să fie

Sunt demn şi cer o lume dreaptă!

Durerea de coloană să fie accentuată

Să-i doară până-n măduva oaselor

Prostia şi hoţia , minciuna şi ura,

Ca plângând de mila unul altuia

Să-i doară şi iubirea, iubirea de neam

Să simtă a răului lor vină

Să se îndoaie-n vânt şi să se frângă în furtună

Cel care demnitatea nu cunoaşte , ci o fură

Sunt demn şi simt durerea de coloană,

Ce nu mă lasă să cedez!

Sunt demn chiar până la prostie...