Cel mai bun regizor

Cel mai bun regizor nu este cel care a montat piese de teatru în care se joacă cu casa închisă şi nici filme care au încasări record sau multe premii în palmares. Cel mai bun regizor este cel care regizează vieţile tuturor, chiar şi a celor mai buni regizori, este entitatea aceea supremă numită de creştini Dumnezeu.

Este foarte cunoscută sintagma “Viaţa bate filmul” şi este la fel de adevărată pe cât este de cunoscută pentru că nici un regizor nu poate vedea viitorul .

 Ei bine, Cel despre care scriu eu controlează TOTUL, iar filmul Său, sau piesa Sa este lumea întreagă.  El urmăreşte firul narativ sau “firul roşu” cum se spune, a milioane de filme: de acţiune, comedii, telenovele şi orice alt tip de film este reflectat de starea spirituală a muritorului-personaj. Lumea este un film sau o piesă de teatru, un adevarat “Theatrum Mundi” în care joacă, cu sau fără voia sa, propriul rol, artişti neplătiţi, siliţi să joace la nesfârşit până ce “Regizorul” spune “Tăiaţi”, iar rolul actorului s-a terminat pe veci, intrând altul în scenă cu povestea proprie, înainte scrisă de un scenarist care este unul şi acelaşi cu regizorul. Într-adevăr “actorii” pot alege binele sau răul, dar Regizorul ştie înainte ce vor alege.

Apare întrebarea firească ce fac “actorii”- regizori sau “actorii”-actori. Ei bine, regizorii se suprapun cu voia Demiurgului însă numai o vreme şi controlează nişte “fire roşii” prea subţiri pentru a influenţadefinitiv viaţa actorilor, iar “actorii”-actori se coboară o treaptă pe scara spirituală având pentru un timp doi regizori, dar pot urca şi coborî pe scara socială jucând “prinţi” sau  “cerşetori”, panduri sau haiduci, ei primesc posibilitatea de a fi “cameleoni” ai firelor roşii şi duc pentru un scurt timp destinele oamenilor, demult ieşiţi din scenă, mai departe, acesta este rolul lor.

E înficoşătoare!  Nu ? Ideea că destinul ne este dinainte ştiut şi controlat. Ei bine nu trebuie. Fiecare joacă în viaţa lui cel puţin o comedie, o telenovelă, o dramă, fiecare ajunge în postura de măscărici, creând amuzament, cu sau fără voia lui, sau în momente în care pare că problemele sentimentale te acaparează şi apar ”marile”şi „dificilele” alegeri de făcut şi totul pare o poveste interminabilă, dar din nefericire apar si tragediile, toţi pierdem pe cineva sau ceva drag nouă, care ne-a schimbat viaţa în bine. Toate acestea se întâmplă dar „Regizorul” ştie, vede, simte, presimte şi ţine mereu balanţa în echilibru, după tragedie urmează comedie, după ceartă urmează împăcarea, după înfrângere, victoria, după cum spunea Lucia Blaga ”destinul uman este un etern suiş şi coborâş”. Dacă nu ar fi răul nu am şti ce e binele, şi invers, de aceea Regizorul nu trebuie condamnat când ne loveşte...el ne aduce doar cu picioarele pe pământ.