Dacă toți norii cerului s-ar abate asupra mea,
Nu-i așa că ai face să simt doar ploile calde de vara?
Dacă s-ar izbi de mine furtuni necruțătoare,
Nu-i așa că ai face să simt doar briza mării?
Dacă aș fi prins în mijlocul unui război,
Nu-i așa că ai face să simt doar mângâieri tandre?
Nu-i așa că adori copilul din mine, care se joacă prea mult,
enervându-te la culme și aducându-te in pragul disperării?
Nu-i așa că iubești adultul cu chip scorțos ce mă pretind a fi?
Nu-i așa că îmi iubești imperfecțiunile perfecte ,
pe care le repari cu fiecare atingere?
Normal că mă adori...ești plasmuirea imaginației mele!
Ba nu...dacă mi s-ar cere să proiectez o ființă mai perfectă,
prin imperfecțiunea ei, ca tine, în mod cert, aș greși proporțiile...
Pentru Ș.D.
Mă enervezi! Ai stricat frumusețe de "dacă" cu finalul. "Pentru Ş.D.". Lasă taina să rămână taină!
RăspundețiȘtergere