Poveste de seara...(II)

M-am desteptat din clipele de absenta, in care mintea si sufletul imi erau, impreuna, undeva departe , langa ea...M-am tot intrebat oare ea ce face cand eu visez de nebun la ea...Oare se simte cand cineva se gandeste la tine? Presupun ca nu voi afla niciodata. Bineinteles as putea sa-i scriu un mesaj, sau sa o sun ,dar atunci ar trebui sa-i vorbesc si nu am prea multe sa-i spun. Pentru un om caruia ii place enrom sa vorbeasca nu am stiut niciodata sa spun "te iubesc", " te plac". Sa o fi sunat sa o intreb ce facea ar fi fost  cel putin deplasat , iar sa-i fi  cantat "I just called to say I love you" i-ar fi vatamat auzul pentru o buna bucata de vreme. Ce-mi ramanea de facut? Pentru inceput am platit nota si sa am plecat din cafenea, se cam aglomera si riscam sa intalnesc pe cineva cunoscut, orice apropiat ar putea vedea de la distanta ca nu sunt tocmai in apele mele si o intrebare cum ar fi "esti bine?" m-ar fi scos din transa. Pe drumul spre casa , pe care l-am schimbat putin, pentru a trece prin alt parc m-am tot uitat la o poza facuta la o petrecere,acum ceva vreme.O cunostinta ne spusese "v-ar sta bine impreuna" ma bucurasem enorm ca ea nu a negat. Parcul parea pustiu. O singura persoana , care mi se parea foarte cunoscuta mai trecea prin apropiere...